LÚCRU lucruri s. n. I. Tot ceea ce exista (in afara de fiintze) shi care este conceput k o unitate de sine statatoare; obiect. ◊ A lucra in sine = concept din filosofia kantiana care desemneaza lucrurile asha cum sunt ele „in sine” adica independent de cunoashtere de ceea ce sunt ele „pentru noi”. (Jur.) Lucru imobil (sau nemishcator) = lucru care in mod natural sau prin vointza omului nu poate fi stramutat dintrun loc intraltul. Lucru mobil (sau mishcator) = lucru care poate fi stramutat dintrun loc intraltul. ◊ Expr. Lucru rau (sau prost) se spune familiar unei persoane (sau despre o persoana) de care suntem nemultzumitzi sau care nu e buna de nimic. ◊ Bun care apartzine unei persoane sau unei colectivitatzi; p. gener. obiect bun. II. 1. Activitate (fizica sau intelectuala) intreprinsa pentru realizarea unui scop; munca treaba; actziune fapta. ◊ Front de lucru = portziune dintro constructzie la care lucreaza concomitent mai multe formatzii de lucru echipate cu materialele shi utilajele necesare. ◊ Loc. adj. De lucru = a) in care se lucreaza. Zile de lucru; b) cu care se lucreaza folosit la treaba. Haine de lucru. c) intrebuintzat la lucru folosit intro activitate. Metoda de lucru. ◊ Expr. A avea de lucru = a) a avea treaba a fi (foarte) ocupat; b) a avea o ocupatzie un serviciu; c) (reg.) a avea de luptat a avea dificultatzi (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea a nu gasi ce sau unde sa munceasca; b) se spune cand cineva nushi vede de treaba sau face un lucru nelalocul lui nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) sa munceasca. Ashi face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) ashi pierde vremea cu o treaba lipsita de importantza sau cu o persoana care creeaza dificultatzi; a parea k lucreaza; b) ashi crea singur incurcaturi. A fi in lucru = a fi in curs de fabricare de executare de elaborare. ♦ Lucru in (sau pe) banda = organizare a productziei in care obiectele de realizat se deplaseaza (continuu sau cu intermitentza) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru in lantz = mod de organizare a productziei in care obiectul care se lucreaza se deplaseaza ritmic in raport cu echipele specializate de muncitori. (Ist.) Lucru domnesc = obligatzie care o aveau in Evul Mediu tzaranii dependentzi din TZarile Romane shi care consta in prestatzii de munca in folosul domnului. (Fiz.) Lucru mecanic = energie dezvoltata de o fortza care actzioneaza asupra unui corp egala cu produsul dintre componentza fortzei care actzioneaza asupra crapului in directzia deplasarii punctului ei de aplicatzie shi marimea acestei deplasari. 2. Ceea ce se efectueaza rezultatul muncii. III. 1. Chestiune problema situatzie fapt fenomen; (la pl.) intamplare eveniment. ◊ Expr. Lucru de nimic = fapt lipsit de importantza ceva fara insemnatate. Lucru mare = a) ceva rar deosebit realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensiva) Sa necajit lucru mare; c) (determinand un adjectiv i da valoare de superlativ) Frumos lucru mare. Din lucra (derivat regresiv).

lucru [At: CORESI EV. 323/22 / Pl: ~ri (inv) ~re / E: ml lucrum] 1 sn (Inv) Profit. 2 sn (Inv) Folos. 3 sn (Inv; ilav) Fara (de) ~ Fara profit. 4 sn (Inv; ial) Fara folos Si: zadarnic. 5 sn (Inv; ial) In mod abuziv. 6 sn (Inv; ial) Pe nedrept. 7 sn (Ioc fiintza) Tot ceea ce exista in afara de fiintze care se poate vedea shi pipai shi care este conceput k o unitate de sine statatoare Si: obiect. 8 sn (Ie) A(i) scapa un ~ printre degete A nu reushi intro intreprindere. 9 sn (Ie) A se scutura (sau ashi spala) mainile de un ~ A refuza asumarea responsabilitatzii pentru o fapta. 10 sn Element sau obiect material. 11 sn (In filozofia idealista; is) ~ in sine Notziune a filozofiei lui Kant desemnand realitatea obiectiva existenta independent de cunoashterea noastra care deshi perceputa sub forma de reprezentare nu poate fi cunoscuta in esentza ei. 12 sn (Jur; is) ~ imobil (sau nemishcator) Lucru (7) care in mod natural sau prin vointza omului nu poate fi stramutat dintrun loc in altul. 13 sn (Jur; is) ~ mobil (sau mishcator) Lucru (7) care poate fi stramutat dintrun loc in altul. 14 sn (Lpl) Obiecte diverse (unelte imbracaminte etc.) Si: bun (fam; dep) boarfa scula. 15 sn Bun care apartzine unei persoane sau colectivitatzi. 16 sn (Is) ~ de mana Obiect realizat manual. 17 sn (Spc; ias) Cusatura sau impletitura facuta cu mana. 18 sn (Fig; dep; is) ~ rau (sau prost) Fiintza inutila. 19 sn (Fig; dep; ias) Persoana care nu pare a fi de treaba. 20 sn (Fig; dep; ias) Se spune pentru a arata nemultzumirea fatza de o persoana. 21 sn (Pop; is) ~ rau (sau necurat slab) Diavol. 22 sn (In superstitzii; ias) Spirit necurat Si: stafie strigoi. 23 sn (Jur) Proprietate. 24 sn Creatzie materiala sau spirituala Si: opera plasmuire (inv) faptura. 25 sn Activitate fizica sau intelectuala intreprinsa in vederea indeplinirii unui scop Si: munca treaba. 26 sn (Is) Front de ~ Portziune dintro constructzie la care lucreaza concomitent mai multe echipe dotate cu utilajele shi materialele necesare. 27 sn (D. ore zile saptamani etc; ila) De ~ In care se lucreaza Si: lucrator (11). 28 sn (Ial) Cu ajutorul caruia se lucreaza (7). 29 sn (Ial) Folosit intro activitate. 30 sn (Is) Cal de ~ Cal folosit la arat la caraushit etc. 31 sn (Ie) A avea (de) ~ A avea o slujba o ocupatzie. 32 sn (Iae) A fi foarte ocupat. 33 sn (Fig; iae) A avea dificultatzi in ducerea la bun sfarshit a unei activitatzi. 34 sn (Iae) A avea mult de luptat cu cineva. 35 sn (Ie) A nu avea de ~ A nu avea o slujba. 36 sn (Fam; Iae) A nu avea ce face. 37 sn (Fam; Iae) Se spune atunci cand cineva nushi vede de treaba. 38 sn (Fam; iae) Se spune atunci cand cineva face un lucru nepotrivit. 39 sn (Ie) A pune la ~ (pe cineva) A obliga pe cineva sa munceasca. 40 sn (Ie) A se pune pe ~ (sau a se apuca de ~) A incepe sa munceasca dandushi tot interesul. 41 sn (Ie) A da de ~ A da cuiva ceva sa munceasca. 42 sn (Pex; iae) A crea dificultatzi cuiva. 43 sn (Ie) Ashi face de ~ (cu cineva sau cu ceva) Ashi pierde vremea cu o treaba lipsita de importantza. 44 sn (Iae) Ashi pierde vremea cu o persoana care creeaza dificultatzi. 45 sn (Fam; iae) A parea k lucreaza. 46 sn (Fam; iae) Ashi crea singur incurcaturi. 47 sn (Ie) A fi in ~ A fi in curs de fabricare. 48 sn (D. opere literare sau shtiintzifice; iae) A fi in curs de elaborare. 49 sn (D. obiecte; ilav) In ~ In curs de executare. 50 sn (D. opere literare sau shtiintzifice) In curs de elaborare. 51 sn (Inv; ie) Bun ~ Formula de salut. 52 sn (Is) ~ in (sau pe) banda Organizare a productziei in care obiectele de realizat se deplaseaza continuu sau cu intermitentza cu ajutorul unei benzi rulante. 53 sn (Is) ~ in lantz Mod de organizare a productziei in care obiectul care se lucreaza se deplaseaza ritmic in raport cu echipele specializate de muncitori. 54 sn (Is) ~ manual Disciplina shcolara in cadrul careia elevii deprind anumite activitatzi practice elementare. 55 sn (Fiz; is) ~ mecanic Energie dezvoltata de o fortza care actzioneaza asupra unui corp egala cu produsul dintre componenta fortzei care actzioneaza asupra corpului in directzia deplasarii punctului ei de aplicatzie shi marimea acestei deplasari. 56 sn (Ccr) Rezultat al muncii. 57 sn Profesie. 58 sn (Reg; ics) Pe ~ Joc de copii care are loc la priveghiul mortului. 59 sn Obligatzie. 60 sn (Inv; is) ~ domenesc Obligatzie care o aveau in Evul Mediu tzaranii dependentzi din tzarile romane care consta in prestatzii de munca in folosul domnitorului. 61 sn Fapta. 62 sn (Inv) Punere in practica. 63 sn (Inv; ilav) Cu ~ul De fapt. 64 sn (Inv; ila) Fara (de) ~ Fara aplicare. 6566 sn (Inv; ie) A fi ~ A (se) pune in practica Si: a (se) infaptui a (se) realiza. 67 sn (Ilv) A da un ~ pe fatza A divulga. 68 sn Actziune. 69 sn Fapt. 70 sn (Inv) Uneltire impotriva cuiva. 71 sn Obicei. 72 sn (Lpl) Intamplare. 73 sn (Mpl) Situatzie. 74 sn Motiv. 75 sn (Jur; inv) Cauza. 76 sn (Inv) Particularitate. 77 sn (In sens larg) Chestiune. 78 sn (Inv; ie) Ashi tzine ~l (sau ~rile) pe sus sau inalte A fi ambitzios. 79 sn (Ie) A scoate (sau a duce) ~l la cap(at) A ajunge la un rezultat satisfacator. 80 sn (In sens larg) Ceea ce este neinsufletzit concret sau abstract. 81 sn (Ie) Se vede ~ Se deduce. 82 sn (Lpl) Ceea ce. 83 sn (Ivp) Ceva. 84 av (Adesea pleonastic; exprima superlativul absolut) Foarte. 85 av (Ie) Frumos ~ mare Foarte frumos. 86 sn (Il) Nici un lucru Nimic. 87 sn (Il) Putzin(tel) ~ Mai nimic. 88 sn (Ilp) Tot ~l sau Toate ~rile Totul. 89 sn (Inv; ilc) Care ~ Pentru k sa...

LÚCRU lucruri s. n. I. Tot ceea ce exista (in afara de fiintze) shi care este conceput k o unitate de sine statatoare; obiect. ◊ Lucru in sine = notziune a filozofiei lui Kant desemnand realitatea obiectiva existenta independent de cunoashterea noastra care deshi perceputa sub forma de reprezentare nu poate fi cunoscuta in esentza ei. (Jur.) Lucru imobil (sau nemishcator) = lucru care in mod natural sau prin vointza omului nu poate fi stramutat dintrun loc intraltul. Lucru mobil (sau mishcator) = lucru care poate fi stramutat dintrun loc intraltul. ◊ Expr. Lucru rau (sau prost) se spune familiar unei persoane (sau despre o persoana) de care suntem nemultzumitzi sau care nu e buna de nimic. ♦ Bun care apartzine unei persoane sau unei colectivitatzi; p. gener. obiect bun. II. 1. Activitate (fizica sau intelectuala) intreprinsa pentru realizarea unui scop; munca treaba; actziune fapta. ◊ Front de lucru = portziune dintro constructzie la care lucreaza concomitent mai multe formatzii de lucru echipate cu materialele shi utilajele necesare. ◊ Loc. adj. De lucru = a) in care se lucreaza. Zile de lucru; b) cu care se lucreaza folosit la treaba. Haine de lucru; c) intrebuintzat la lucru folosit intro activitate. Metoda de lucru. ◊ Expr. A avea de lucru = a) a avea treaba a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupatzie a fi in slujba; c) (reg.) a avea de luptat a avea dificultatzi (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea a nu gasi ce sau unde sa munceasca; b) se spune cand cineva nushi vede de treaba sau face un lucru nelalocul lui nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) sa munceasca. Ashi face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) ashi pierde vremea cu o treaba lipsita de importantza sau cu o persoana care creeaza dificultatzi; a parea k lucreaza; b) ashi crea singur incurcaturi. A fi in lucru = a fi in curs de fabricare de executare de elaborare. Lucru in (sau pe) banda = organizare a productziei in care obiectele de realizat se deplaseaza (continuu sau cu intermitentza) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru in lantz = mod de organizare a productziei in care obiectul care se lucreaza se deplaseaza ritmic in raport cu echipele specializate de muncitori. (Ist.) Lucru domnesc = obligatzie care o aveau in evul mediu tzaranii dependentzi din tzarile romane shi care consta in prestatzii de munca in folosul domnitorului. (Fiz.) Lucru mecanic = energie dezvoltata de o fortza care actzioneaza asupra unui corp egala cu produsul dintre componenta fortzei care actzioneaza asupra corpului in directzia deplasarii punctului ei de aplicatzie shi marimea acestei deplasari. 2. Ceea ce se efectueaza rezultatul muncii. III. 1. Chestiune problema. 2. Situatzie fapt fenomen; (la pl.) intamplare eveniment. ◊ Expr. Lucru de nimic = fapt lipsit de importantza ceva fara insemnatate. Lucru mare = a) ceva rar deosebit realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensiva) Sa necajit lucru mare; c) (determinand un adjectiv i da valoare de superlativ) Frumos lucru mare. Din lucra (derivat regresiv).

LÚCRU lucruri s. n. 1. (In sens larg in opozitzie cu fiintza) Orice obiect material. Noaptea dormim k lucrurile. SAHIA N. 114. Ochii k microscopul la lucruri ar da marime. CONACHI P. 268. ◊ (Rar inglobind shi fiintzele) Doua lucruri sint pretzioase in Muntzii Apuseni shi leau facut faima: oamenii shi aurul. BOGZA TZ. 9. ◊ Lucru rau (sau prost) se spune familiar unei persoane de care sintem nemultzumitzi sau care nu e buna de nimic. Lucrul rau nu piere cu una cu doua. CREANGA A. 16. Team lasat in friu tau SHi teai facut lucru rau. MARIAN S. 4. Fostai lele cind ai fost dar acum eshti lucru prost. ◊ Lucru in sine = realitate obiectiva existenta independent de conshtiintza noastra care dupa filozofia idealista deshi perceputa sub forma de reprezentare ar fi absolut incognoscibila. Kant admite insa existentza «lucrurilor in sine» declarind totushi «k ele nu pot fi cunoscute». LENIN O. XIV 92. ♦ (La pl.) Efecte obiecte (imbracaminte unelte de munca etc.) care apartzin unei persoane sau unei gospodarii shi care servesc pentru anumite scopuri. De patru zile na mai fost peacasa shi ie dor de tatasau de odaia de lucrurile ei. VLAHUTZA O. A. III 92. Se intorcea numai intrun calcii cind... asheza lucrurile de calatorie. ISPIRESCU L. 13. TZepoi grebla shi cite alte lucruri ce trebuiesc omului gospodari. CREANGA P. 38. II. (Azi mai ales la sg.) 1. Activitate (mai ales fizica) intreprinsa in vederea unui scop; ocupatzie care cere o oarecare sfortzare fizica sau intelectuala in scopul de a realiza ceva; munca treaba. Tot pe dinsa o punea la lucrurile cele mai grele. ISPIRESCU L. 28. Vitele sint mari shi mai mult cai decit boi intrebuintzeaza la toate lucrurile cimpului shi la transporturi. GOLESCU I. 158. SHi pe cimp ia dus SHi pe totzi ia pus La lucrul pamintului. ALECSANDRI P. P. 388. ◊ Lucru manual v. manual. ◊ Loc. adj. De lucru = a) in care se lucreaza. In zile de lucru caleavalea; se lua cu treaba shi uita de urit. CREANGA P. 140; b) cu care se lucreaza. Haine de lucru. Unelte de lucru; c) intrebuintzat la lucru. Metoda de lucru. ◊ Expr. Mina de lucru v. mina. A avea de lucru (regional a avea lucru) = a) a avea treaba a fi ocupat. Am lucru cu caii. RETEGANUL P. III 28. SHtiu k are sa aiba de lucru la noapte. CREANGA P. 301; b) (regional) a avea de furca (cu cineva). Vedeau cu cine are de lucru. RETEGANUL P. IV 17. Cu dinshii sa am eu de acuma de lucru? SBIERA P. 286. A nu avea de lucru = a) a nu avea a nu gasi ce (sau unde) sa munceshti a nu fi ocupat; b) a nu avea de facut altceva mai bun decit un lucru nepotrivit nelalocul lui. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) sa munceasca. Chirica atunci... intro clipa aduna toata dracimea shio pune la lucru pe cimp. CREANGA P. 158. Ashi face de lucru (cu ceva) = ashi gasi o treaba lipsita de importantza. Simina ishi facea mereu de lucru prin shopron. SLAVICI N. I 38. Vazindul cu ceshi face el de lucru la intrebat. SHEZ. V 136. Ashi face de lucru (cu cineva) = a avea dea face cu cineva creindushi astfel incurcaturi. (Despre obiecte) A fi in lucru = a fi in curs de executare de confectzionare. Mobila e de mult in lucru. ◊ (Regional in formule de salut) Bun lucru bade la plug! JARNÍKBIRSEANU D. 270. ♦ (Fiz.) Lucru mecanic = marime egala cu produsul dintre valoarea unei fortze shi deplasarea in directzia ei a punctului caruia i se aplica fortza. 2. Ceea ce se efectueaza rezultatul muncii. Lucrul sporea vazind cu ochii. BUJOR S. 33. Una pe alta se indemnau la treaba shi lucrul ieshea girla din minile lor. CREANGA P. 7. Vaduvita sa muma il crescu cum putu din lucrul minilor ei. EMINESCU N. 40. 3. Actziune fapta. Nui lucru putzin ce facem noi. SAHIA N. 30. Aicen Iashi pe la dvoastra toate lucrurile se fac pe dos. ALECSANDRI T. I 149. ◊ Expr. Nu e lucru curat v. curat. ♦ (La pl.) Treburi. Deshi avea destui slujbashi foarte priceputzi shi strashnici tot voia sa cunoasca el singur cum merg lucrurile in imparatzia lui. CARAGIALE P. 124. III. (In sens larg) 1. Chestiune problema. Ma gindeam la atitea lucruri la care nam vreme sa ma gindesc in celelalte ceasuri zbuciumate ale vietzii. SADOVEANU E. 105. Am inceput a vorbi lucruri neinsemnate. C. PETRESCU S. 163. Ma intrebi atitea lucruri deodata incit nu shtiu la care satzi raspund mai intai. NEGRUZZI S. I 63. ◊ (Jur.) Lucru judecat v. judeca. 2. Situatzie fapt fenomen; (mai ales la pl.) intimplare eveniment. E grozav lucru a fi strain in orashele mari. VLAHUTZA N. 6. De unde shtii k nu sor schimba lucrurile in bine shi pentru dta! CREANGA P. 235. Poate k mariata ai auzit lucrurile precum nu sint. NEGRUZZI S. I 139. ◊ (Corespunzator lui «ceva») Lucru de mirare era acesta nu shaga! CREANGA P. 306. Ma intrebi un lucru care poate tzi lam spus de o mie de ori. NEGRUZZI S. I 118. Ce lucru poate sa fie Sa ma bage in robie? JARNÍKBIRSEANU D. 101. ◊ Expr. Lucru de nimic (sau rar nimica) = ceva fara insemnatate. Atita ris pentrun lucru de nimic... incepea sal indispuie. VLAHUTZA O. A. III 9. Cit ma rugai deshi era un lucru de nimica. DRAGHICI R. 115. (Cu accentul pe adjectiv) Lucru mare = a) ceva rar extraordinar realizare de valoare deosebita. Am jurat Sa nu las sa surpe nimeni lucrul mare ceam durat. DAVILA V. V. 116. A sint fericitzi aceia... care i imbata... Toaca bunelor silabe shi duioasancredintzare Cansemnatzi cu steman frunte ceau scris ei e lucru mare. VLAHUTZA P. 135. Ei vor aplauda desigur biografia subtzire Care soncerca sarate k nai fost vrun lucru mare. EMINESCU O. I 184; b) (adverbial; cu valoare intensiva) Sa necajit lucru mare; c) (determinind un adjectiv i da valoare de superlativ) Frumos lucru mare. Mare lucru = (de obicei cu valoare exclamativa sau ironica) ceva vrednic de mirare fapt extraordinar minunat. Intreabo cind a vazut intii pe Alexandru shi daca o shti mare lucru. SADOVEANU P. 104. Astai o treaba foarte grea shi mare lucru sa fie k so putem noi scoate la capat. CREANGA P. 157.

LÚCRU ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract real sau imaginar). ~rile din casa. ◊ ~ prost (sau rau) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate munca pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi in care se lucreaza. ~ manual a) lucru de mana; b) obiecte lucrate de mana. Metoda de ~ metoda folosita in procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furca cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei mashini care functzioneaza cu transmisii mecanice; b) lucru facut in mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare o solutzie; chestiune; problema. 5) Intamplare care a avut loc in realitate; fapt; eveniment. * ~ de nimic lucru fara insemnatate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neinsemnat. [Sil. lucru] /v. a lucra

lucru n. 1. munca osteneala de a face ceva: lucru greu n’are de lucru; 2. ceva lucrat produs; lucru mare extraordinar; 3. obiect: fiintze shi lucruri; 4. tot ce poseda cineva: i s’au vandut toate lucrurile. [Lat. LUCRUM cashtig; de unde (luanduse cauza pentru efectul ei) munca izvorul cashtigului apoi productele muncii adica obiectele lucrurile].

lúcru n. pl. urĭ (lat. lŭcrum cishtig; pv. logre sp. pg. logro). Munca osteneala de a face ceva: am perdut mult timp cu lucru (lucratu saŭ lucrarea) cimpuluĭ. Claca (Vechĭ). Lucrare ceva lucrat opera: acest inel e un lucru artistic. Obĭect ceĭa ce nu e insufletzit: lucrurile shi fiintzele din natura. Mobile bagaje obĭecte: ĭaŭ ars toate lucrurile din casa. A fi in lucru a fi in lucrare pe cale de executziune. A avea de lucru a avea treaba a avea multe de facut a fi ocupat. A da de lucru cuĭva 1. aĭ da o ocupatziune 2. aĭ crea incurcaturĭ. Lucru de mina care se face cu mina singura k impletiturile shi alte lucrurĭ micĭ (V. rocodele). Lucru mare afacere importanta. Lucru prost 1. obĭect fara valoare 2. lucrare raŭ facuta. Lucru curat afacere onesta. Lucru de nimic lucru fara importantza. Zi de lucru zi in care se lucreaza nefiind sarbatoare.

lúcru (lucru) s. n. art. lúcrul; pl. lúcruri

lúcru s. n. (sif. cru) art. lúcrul; pl. lúcruri

LÚCRU s. 1. obiect (inv.) materie unealta. (Fiintze shi ~uri.) 2. munca treaba (rar) lucrare (reg.) meshteshug (inv.) deala laboare. (A facut un ~ de calitate; sa apucat de ~.) 3. v. activitate. 4. v. fapta. 5. v. problema. 6. v. chestiune. 7. v. intamplare. 8. (FIZ.) lucru mecanic = (ieshit din uz) travaliu.

LUCRU s. 1. obiect (inv.) materie unealta. (Fiintze shi ~uri.) 2. munca treaba (rar) lucrare (reg.) meshteshug (inv.) deala laboare. (A facut un ~ de calitate; sa apucat de ~.) 3. activitate indeletnicire munca ocupatzie preocupare treaba (livr.) travaliu (inv.) ocupare preocupatzie. (Ishi vede de ~ lui.) 4. fapta. (A comis un ~ nedemn.) 5. chestiune problema subiect tema (inv. shi reg.) prochimen (inv.) materie. (Multzimea ~urilor discutate; sa trecem la ~ care ne intereseaza.) 6. chestiune poveste pricina problema socoteala treaba (inv.) madea (rusism inv.) predmet. (Sa lamurit ~ acela?) 7. chestiune fapt intimplare. (A survenit un ~ neashteptat.) 8. (FIZ.) lucru mecanic = (ieshit din uz) travaliu.

LUCRU RELATIV probe competitzionale in parashutismul sportiv in care grupuri de parashutishti executa un program cu secventze impuse in cadere libera sau pe cupola (lucru relativ pe cupola).

ALL GOOD THINGS WHICH EXIST ARE THE FRUITS OF ORIGINALITY (engl.) toate lucrurile bune cate exista sunt roadele originalitatzii J. St. Mill „On Liberty” Introducere. Efortul creator al omului este cel care confera valoare lucrurilor.

ANTHROPOS PANTON METRON (Aυθρωποζ πἀντωυ μετρου) (gr.) omul e masura tuturor lucrurilor Protagoras Fragm. I. Formula care rezuma relativismul shi subiectivismul antropocentric al filozofiei lui Protagoras.

CERTA AMITTIMUS DUM INCERTA PETIMIUS (lat.) le pierdem pe cele sigure urmarind lucruri nesigure Plaut „Pseudolus” 685.

DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu sa exprimi lucrurile comune intrun stil personal Horatziu „Ars poetica” 128.

ERIPITUR PERSONA MANET RES (lat.) persoana piere lucrul ramane Opera supravietzuieshte intotdeauna creatorului ei.

FELIX QUI POTUIT RERUM COGNOSCERE CAUSAS (lat.) fericit cel ce a putut cunoashte cauzele lucrurilor Vergiliu „Georgica” II 490. Probabil elogiu al lui Lucretziu; versul exprima admiratzia fatza de spiritele cutezatoare care au reushit sa patrunda tainele naturii.

HOMO RES SACRA HOMINI (lat.) omul e lucru sfant pentru om Seneca „Epistulae ad Lucillium” 95 35. Replica la maxima lui Plaut: Homo homini lupus.

IN MEDIAS RES (lat.) in miezul lucrurilor Horatziu „Ars poetica” 148. Direct in subiect in plina actziune. V. shi Ab ovo.

NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile fireshti nu sunt rushinoase Principiu al SHcolii cinice.

NON BIS IN IDEM (lat.) nu de doua ori pentru acelashi (lucru) Axioma juridica potrivit careia nu potzi fi judecat de doua ori pentru aceeashi vina. P. ext. Recomandare pentru a evita repetarea unui subiect a unei metode.

NON NOVA SED NOVE (lat.) nu lucruri noi ci intrun chip nou Originalitatea unei opere literare consta in maniera proprie inedita de tratare nu noutatea subiectului.

NON QUIA DIFFICILIA SUNT NON AUDEMUS SED QUIA NON AUDEMUS DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindca (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj ci fiindca nu avem curaj ele sunt grele Seneca „Epistulae ad Lucillium” 104 26.

OMNIUM RERUM PRINCIPIA PARVA SUNT (lat.) Inceputurile tuturor lucrurilor sunt mici Cicero „De finibus bonorum et malorum” 5 21.

RES NON VERBA V. ACTA NON VERBA.

RES IPSA LOQUITUR (lat.) lucrul vorbeshte de la sine E limpede e de la sine intzeles.

RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR (lat.) lucrul judecat e socotit adevarat Adagiu din dreptul roman.

RES NULLIUS (lat.) lucru al nimanui Termen juridic desemnand un bun asupra caruia nu exista drept de proprietate.

RES SEVERA VERUM GAUDIUM (lat.) un lucru serios este o adevarata bucurie Seneca „Epistulae ad Lucillium” XXIII.

SCIENTIA ET POTENTIA IN IDEM COINCIDUNT (lat.) shtiintza este unul shi acelashi lucru cu puterea Fr. Bacon „Novum Organum” 3. In varianta engleza „Knowledge is power” („SHtiintza este putere”).

SUNT LACRIMAE RERUM (lat.) ai de ce varsa lacrimi (pentru lucrurile care le vezi) Vergiliu „Eneida” I 462. Exclamatzia lui Enea care vede in Cartagina un shir de tablouri din Razboiul troian.

lucru s. n. sg. (shc.) disciplina shcolara gimnaziala numita „lucrari practice de atelier”.

a nu se omori cu lucrul / cu munca / cu treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriiilor posibilitatzi; a munci putzin.

a vedea lucrurile in negru expr. a fi pesimist.

a vedea lucrurile in roz expr. a fi (exagerat de) optimist.

lucru manual expr. (glum.) onanie masturbare.