judeca [At: PSALT. SCH. 98/13 / V: ~dica / Pzi: judec / E: ml judico are] 1 vt A examina o cauza sau o persoana in calitate de judecator shi da o hotarare judiciara. 2 vt (Pex) A solutziona un litigiu. 3 vt (Spc; d. Dumnezeu) A decide cine va intra in Rai shi cine in Iad. 45 vti A (se) pronuntza in calitate de judecator sau arbitru. 6 vt A condamna pe cineva. 7 vrr A fi in proces cu cineva. 8 vt A fi starostele unei cete de colindatori. 910 vti Ashi forma o opinie despre cineva sau ceva examinand argumentele luand in considerare imprejurarile urmarile etc. Si: a chibzui a discerne. 1112 vtr Ashi face socoteala. 13 vi A tzine seama. 1415 vir Ashi da seama de ceva. 16 vt A considera drept. 1718 vti A (se) ajunge la concluzia k... 19 vi A hotari. 2021 vti Ashi forma o parere despre cineva sau ceva Si: a aprecia. 22 vt A califica. 23 vt (Ie) A ~ pe altzii dupa sine Ai considera pe altzii in functzie de propriul caracter. 24 vt (Ie) A ~ bine despre sine A avea o parere buna despre propria persoana. 2526 vti Ashi exprima o opinie despre ceva. 27 vt (Fig) A cenzura. 28 vt A critica ceva. 29 vr A avea o parere proasta despre ceva sau despre sine. 3031 vtr A (se) condamna. 32 vi A gandi intrun anume fel. 33 vt A trage la raspundere pe cineva. 34 vt (Pex) A certa. 35 vt (Inv) Ai trage cuiva o bataie. 36 vt (Trs) A contzine.

judica vt vz judeca

JUDECÁ júdec vb. I. Tranz. 1. Ashi forma o judecata despre cineva sau ceva cumpanind motivele cintarind argumentele tzinind seama de imprejurari sau de urmari; a socoti a gindi a reflecta a chibzui. Il judecam drept un om cu totul deosebit. SADOVEANU E. 101. Cauta sa judece lucrurile dea firapar. CREANGA P. 223. Trebuie sa ne imputernicim shi sa judecam care sint datoriile unui bun patriot. GOLESCU I. 108. ◊ Absol. Asha se poate inshela omul de multe ori... daca nu shtie a judeca bine. CREANGA A. 61. ◊ Refl. (Rar) Tot mam judecat cu mine: Sa dau bradului mai bine Ori iubitei Crezamint? COSHBUC P. I 203. 2. Ashi forma o parere o judecata despre valoarea cuiva sau a ceva; a aprecia a pretzui a califica. Tu sa nu ma judeci dupa aparentza. C. PETRESCU C. V. 108. Ah! am strigat luind un aer cit am putut mai melodramatic potzi a ma judeca acest fel? NEGRUZZI S. I 49. Dar cind avu toporul o coada de lemn tare Putetzi judeca singuri ce trista intimplare. ALEXANDRESCU P. 131. ♦ A considera a socoti drept... Spune k ma iubeshte k shi cum mar intreba ce mai fac: vesela zburdateca judecind amorul o trecere de vreme. NEGRUZZI S. I 55. 3. A trage la raspundere a mustra a mushtrului a cere socoteala in mod aspru; a critica a condamna a dojeni. SHi cind sal judeci intreabate cu ce lai ajutat sa nu gresheasca. DAVIDOGLU M. 63. La fintina cea de piatra Judecaun fecior peo fata. JARNÍKBIRSEANU D. 415. ◊ Refl. Spectator rece obosit ma judec azi k peun strain. BART E. 230. Ma judec shi ma framint K frunza galbenan vint. JARNÍKBIRSEANU D. 189. 4. A cerceta pe cineva in calitate de judecator shi a da o hotarire judecatoreasca k urmare a acelei cercetari. (Cu pronuntzare regionala) Frunza verde de negara Pe Bujor mil giudecara. ALECSANDRI P. P. 157. ◊ (Complementul indica insashi cauza in discutzie) Judeca judecatorul procese. STANCU D. 257. ◊ Lucru judecat = caz afacere asupra careia justitzia a dat o hotarire definitiva care nu poate fi atacata (existind prezumtzia k o hotarire nu poate exprima decit adevarul). Autoritatea lucrului judecat. ♦ Refl. A aparea in fatza instantzei judecatoreshti k parte a fi in proces cu cineva. Va trebui... sa ma judec cu mama ta cu rudele tale. CAMIL PETRESCU U. N. 209. Haide sa ne judecam shi cum a zice judecata asha sa ramiie. CREANGA A. 135.

A JUDECÁ júdec 1. tranz. 1) (cauze conflicte procese persoane) A supune unei decizii judiciare. 2) (persoane) A caracteriza intrun anumit fel analizand argumentele circumstantzele shi eventualele defecte. 3) A examina calitativ shi cantitativ pentru a stabili valoarea; a aprecia; a pretzui; a estima; a evalua. ~ lucrurile dupa aparentze. 4) A fi de parere; a gasi de cuviintza; a gandi; a crede; a socoti; a considera. 5) A face sa se judece. 2. intranz. A poseda facultatea de a gandi logic; a ratziona. /<lat. judicare

A SE JUDECÁ ma júdec intranz. 1) A fi in proces judiciar (unul cu altul). 2) A face schimb reciproc de vorbe de ocara. /<lat. judicare

judecà v. a decide in calitatea de judecator: a judeca o desbatere; 2. a decide k arbitru: a judeca un diferend; 3. ashi da parerea despre ceva: a judeca faptele cuiva; 4. a avea o parere despre ceva ashi inchipui: judeca shi tu; 5. fam. a mustra aspru: l’am cam judecat; 6. a avea proces: a se judeca cu cineva. [Lat. JUDICARE].

2) júdec a á v. tr. (lat. jŭdico áre it. giudicare pv. jutgar cat. jutjar fr. juger sp. juzgar pg. julgar). Decid in calitate de judecator saŭ arbitru: a judeca un proces o neintzelegere. Spun judecatzii shi achit orĭ condamn: a judeca un acuzat. Apreciez imĭ daŭ parerea despre: a judeca faptele cuĭva; judeca shi tu purtarea luĭ! Mustru: stapinu o judeca pe sluga. V. refl. Port judecata duc proces contra cuĭva: m’am judecat cu el anĭ intregĭ.

judecá (a ~) vb. ind. prez. 3 júdeca

judecá vb. ind. prez. 1 sg. júdec 3 sg. shi pl. júdeca

JUDECÁ vb. 1. v. chibzui. 2. a chibzui a (se) gandi a socoti (inv. shi reg.) a samalui (fig.) a cantari cumpani a dramui. (Sa ~ cum e mai bine.) 3. v. considera. 4. (JUR.) (inv. shi reg.) a se pari a se pricinui (reg.) a se pricini (inv.) a se prici a se prigoni. (Sau ~ pentru o succesiune.)

JUDECÁ vb. v. comanda condamna decide dispune fixa hotari ordona osandi pedepsi porunci stabili statornici.

JUDECA vb. 1. a chibzui a cugeta a gindi a medita a ratziona a reflecta (inv.) a meditarisi a mindri a rezona a semui. (Vrea sa ~ in linishte.) 2. a chibzui a (se) gindi a socoti (inv. shi reg.) a samalui (fig.) a cintari a cumpani a dramui. (Sa ~ cum e mai bine.) 3. a aprecia a chibzui a considera a crede a gasi a gindi a opina a socoti (pop.) a chiti a cugeta (inv.) a cunoashte a numara. (Eu ~ k asha trebuie sa procedam.) 4. (JUR.) (inv. shi reg.) a se piri a se pricinui (reg.) a se pricini (inv.) a se prici a se prigoni. (Sau ~ pentru o succesiune.)

judeca vb. v. COMANDA. CONDAMNA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTARI. ORDONA. OSINDI. PEDEPSI. PORUNCI. STABILI. STATORNICI.

judecá (júdec judecát) vb. 1. A examina o cauza a da sentintza intro cauza. 2. (Inv.) A condamna a da o sentintza. 3. A guverna a cirmui a conduce. 4. Ashi forma o opinie a chibzui. 5. A examina a cerceta. 6. A aprecia a valora a cintari. 7. A exprima o parere a critica a dojeni a condamna. Var. (Mold.) giudeca. Mr. giudic giudicare megl. judic istr. judec. Lat. iūdĭcāre (Pushcariu 914; CandreaDens. 910; REW 4600; DAR) cf. alb. džukoń (Philippide II 645) it. giudicare prov. jutgar fr. juger sp. juzgar port. julgar. Der. judecata s. f. (inv. sentintza hotarire judecatoreasca; justitzie ratziune bun simtz; proces) care ar putea de asemenea sa fie reprezentant al lat. (res)iūdicāta (dupa CandreaDens. 911 shi DAR de la pl. de la iūdicātum); judecator s. m. (functzionar de stat care solutzioneaza procesele magistrat; arbitru) de la judeca cu suf. tor; judecatoare s. f. (tribunal judecatorie) cu suf. toare (dupa DAR din lat. iūdicatōria sedes); judecatorie s. f. (tribunal; profesiunea de judecator); judecatoreasa s. f. (sotzie de judecator); judecatoresc adj. (judicial); desjudeca vb. (inv. a hotari a da o sentintza); rasjudeca vb. (ashi schimba prima hotarire ashi schimba parerea; a da din nou o sentintza); prejudecata s. f. pe baza fr. préjugé; prejudeca vb. pe baza fr. préjuger; prejudetz s. n. (inv. prejudecata) pe baza lat. praeiudicium; prejudiciu (var. prejuditziu) s. n. (prejudecata; paguba dauna extorsiune) dublet al cuvintului anterior prin intermediul fr. préjudice; prejudicia vb. din fr. préjudicier.

ET NUNC... ERUDIMINI QUI INDICATIS TERRAM (lat.) shi acum... luatzi aminte voi cei ce judecatzi Pamantul Psalmii 2 10. O mare raspundere apasa pe umerii celor chematzi sa hotarasca destinele semenilor.

NAIVITÄT IST EIN BETRAGEN WO MAN NICHT ACHT DARAUF HAT OB MAN VON ANDEREN BEURTEILWIRD (germ.) naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seama k vei fi judecat de altzii Kant „Menschenkunde”.

a judeca la rece expr. a analiza a chibzui a cumpani cu atentzie fara prejudecatzi sau patima.

a shedea stramb shi a judeca drept expr. a recunoashte adevarul a discuta cu franchetze.