opțiuni
  • info

12 definiții pentru raționa (gândi)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAȚIONÁ1, raționez, vb. I. Intranz. A gândi în mod logic, a judeca rațional. [Pr.: -ți-o-] – Din rațiune (după fr. raisonner).

RAȚIONÁ1, raționez, vb. I. Intranz. A gândi în mod logic, a judeca rațional. [Pr.: -ți-o-] – Din rațiune (după fr. raisonner).

raționa1 vi [At: HELIDE, O. II, 483 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez, 3 (nob) raționă / E: rațiune, după fr raisonner] A gândi în mod logic Si: (frî) rezona1.

RAȚIONÁ, raționez, vb. I. 1. Intranz. A gîndi; a gîndi bine, logic, a judeca rațional. 2. Tranz. A raționaliza (2).

RAȚIONÁ1 vb. I. 1. intr. A judeca, a gândi rațional. 2. tr. (Rar) A raționaliza. [Pron. -ți-o-. / cf. rațiune, după it. razionare, fr. raisonner].

RAȚIONÁ vb. I. intr. a judeca, a gândi rațional. II. tr. a raționaliza. (după fr. raisonner)

A RAȚIONÁ1 ~éz intranz. A pune în funcțiune rațiunea; a judeca. ~ asupra unei probleme. [Sil. -ți-o-] /Din rațiune

raționà v. 1. a se servi de rațiune spre a cunoaște și judeca ceva; 2. a repartiza (în timp de răsboiu) proviziunile sau combustibilul.

raționéz v. intr. (d. rațiune; it. ragionare, fr. raisonner și rationner). Judec, apreciez: a raționa bine. Fac obĭecțiunĭ în loc să ascult ordinele saŭ mustrările: copiiĭ nu trebuĭe să raționeze. V. tr. Supun raționamentuluĭ, calculez: acest actor îșĭ raționează bine rolurile. Daŭ cu rațiunea (cu porția) ca să nu se consume prea răpede alimentele ș. a. (ca’n timp de războĭ): a raționa pînea. Supun regimuluĭ raționăriĭ: a raționa țara, un bolnav (ca să nu mănînce prea mult).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 raționeáză

raționá (a gândi logic, a raționaliza) vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. raționéz, 3 sg. și pl. raționeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RAȚIONÁ vb. v. chibzui.

RAȚIONA vb. a chibzui, a cugeta, a gîndi, a judeca, a medita, a reflecta, (înv.) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ în liniște.)

Intrare: raționa (gândi)
  • silabație: ra-ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • raționa
  • raționare
  • raționat
  • raționatu‑
  • raționând
  • raționându‑
 singular plural
  • raționează
  • raționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • raționez
 (să)
  • raționez
  • raționam
  • raționai
  • raționasem
a II-a (tu)
  • raționezi
 (să)
  • raționezi
  • raționai
  • raționași
  • raționaseși
a III-a (el, ea)
  • raționează
 (să)
  • raționeze
  • raționa
  • raționă
  • raționase
plural I (noi)
  • raționăm
 (să)
  • raționăm
  • raționam
  • raționarăm
  • raționaserăm
  • raționasem
a II-a (voi)
  • raționați
 (să)
  • raționați
  • raționați
  • raționarăți
  • raționaserăți
  • raționaseți
a III-a (ei, ele)
  • raționează
 (să)
  • raționeze
  • raționau
  • raționară
  • raționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raționa, raționezverb

etimologie:
  • rațiune (după limba franceză raisonner) DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.