medita [At: MARCOVICI R. 25/13 / Pzi: ~tez / E: fr méditer] 1 vt (Inv) A examina ceva din toate punctele de vedere Si: a studia. 2 vi (Udp „la” „asupra”) A gandi a reflecta indelung asupra unui lucru Si: (inv) a meditarisi. 3 vt (Inv) A planui. 4 vt (C. i. elevi) A ajuta in afara orelor de curs sashi pregateasca lectziile examenele. 5 vi A face meditatzie (8).

MEDITÁ meditez vb. I. 1. Intranz. (Construit adesea cu prep. «la» «asupra») A cugeta adinc asupra unui lucru. Am sa meditez mai serios la cazul dumitale. C. PETRESCU C. V. 201. Zile intregi putea medita asupra unui cuvint. EMINESCU N. 41. Mam coborit in lumea mormintelor tacute SHi pe tzarina lumii adinc am meditat. BOLINTINEANU O. 197. ◊ Fig. Pe cer in miez de noapte Stau stelele in rind Iar luna printre ele Pasheshte meditind. COSHBUC P. II 268. Iar pe lanul ce in soare se zvinteaza fumegind Cocostircii cu largi pasuri calca rar shi meditind. ALECSANDRI P. III 41. 2. Tranz. (Invechit) A examina ceva din toate punctele de vedere; a aprofunda a studia a cerceta. Aceasta boala trebuia meditata. NEGRUZZI S. I 33. ♦ A planui a proiecta ceva a pune ceva la cale a chibzui ceva. Se cunoshtea k mediteaza vreo noua moarte. NEGRUZZI S. I 143. 3. Tranz. A instrui un elev al supraveghea shi al ajuta sashi prepare lectziile al pregati in vederea examenelor a da lectzii particulare unui elev.

MEDITÁ vb. I. intr. A cugeta a gandi adanc la ceva. 2. tr. A pregati in particular un elev. [< fr. méditer cf. lat. meditari].

MEDITÁ vb. I. intr. a cugeta a gandi adanc a reflecta. II. tr. a pregati in particular un elev un student. (< fr. méditer lat. meditari)

A MEDITÁ ~éz 1. intranz. A gandi mult shi profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) inv. A supune unui examen amanuntzit (pentru a cunoashte mai bine); a analiza atent shi sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) inv. (actziuni dushmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a tzese. 3) rar (planuri lucruri idei) Ashi reprezenta in minte; a pregati indelung in gand; a plasmui; a urzi; a plamadi. 4) (elevi studentzi etc.) A face sa capete cunoshtintze intrun domeniu oarecare (in mod particular). /<fr. méditer

medità v. 1. a examina cu maturitate in spiritul sau: a medita o cugetare; 2. a reflecta cu profunditate: a medita asupra mortzii; 3. a prepara cu un elev lectziunile sale.

*meditéz v. intr. (lat. méditor ári). Cuget adinc: a medita in singuratate. V. tr. Supun unor reflexiunĭ unuĭ examin interior: a medita un adevar. Cuget la proĭectez planuĭesc: a medita o evadare.

meditá (a ~) vb. ind. prez. 3 mediteáza

meditá vb. ind. prez. 1 sg. meditéz 3 sg. shi pl. mediteáza

MEDITÁ vb. 1. v. chibzui. 2. a visa. (Toata ziua ~ la...) 3. a pregati a prepara. (Il ~ la fizica de doua ori pe saptamana.)

MEDITÁ vb. v. analiza cerceta examina investiga planui studia urmari.

MEDITA vb. 1. a chibzui a cugeta a gindi a judeca a ratziona a reflecta (inv.) a meditarisi a mindri a rezona a semui. (A ~ asupra vietzii.) 2. a visa. (Toata ziua ~ la...) 3. a pregati a prepara. (Il ~ la fizica de doua ori pe saptamina.)

medita vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. PLANUI. STUDIA. URMARI.

meditá (meditéz meditát) vb. 1. A gindi. 2. A prepara a da lectzii in particular. Fr. méditer; shi pentru sensul al doilea lat. meditari cu sensul de „a exercita a pregati” comun in limba clasica (observatziile lui Graur BL XIV 109 nu sint izbutite). Der. meditativ adj.; meditatziu(n)e s. f. (gindire profunda; lectzie particulara) din fr. méditation; meditator s. m. (profesor particular); premedita vb. din fr. préméditer.