judecá (júdec judecát) vb. 1. A examina o cauza a da sentintza intro cauza. 2. (Inv.) A condamna a da o sentintza. 3. A guverna a cirmui a conduce. 4. Ashi forma o opinie a chibzui. 5. A examina a cerceta. 6. A aprecia a valora a cintari. 7. A exprima o parere a critica a dojeni a condamna. Var. (Mold.) giudeca. Mr. giudic giudicare megl. judic istr. judec. Lat. iūdĭcāre (Pushcariu 914; CandreaDens. 910; REW 4600; DAR) cf. alb. džukoń (Philippide II 645) it. giudicare prov. jutgar fr. juger sp. juzgar port. julgar. Der. judecata s. f. (inv. sentintza hotarire judecatoreasca; justitzie ratziune bun simtz; proces) care ar putea de asemenea sa fie reprezentant al lat. (res)iūdicāta (dupa CandreaDens. 911 shi DAR de la pl. de la iūdicātum); judecator s. m. (functzionar de stat care solutzioneaza procesele magistrat; arbitru) de la judeca cu suf. tor; judecatoare s. f. (tribunal judecatorie) cu suf. toare (dupa DAR din lat. iūdicatōria sedes); judecatorie s. f. (tribunal; profesiunea de judecator); judecatoreasa s. f. (sotzie de judecator); judecatoresc adj. (judicial); desjudeca vb. (inv. a hotari a da o sentintza); rasjudeca vb. (ashi schimba prima hotarire ashi schimba parerea; a da din nou o sentintza); prejudecata s. f. pe baza fr. préjugé; prejudeca vb. pe baza fr. préjuger; prejudetz s. n. (inv. prejudecata) pe baza lat. praeiudicium; prejudiciu (var. prejuditziu) s. n. (prejudecata; paguba dauna extorsiune) dublet al cuvintului anterior prin intermediul fr. préjudice; prejudicia vb. din fr. préjudicier.