CHESTIÚNE chestiuni s. f. 1. Problema tema etc. care constituie obiectul unei discutzii preocupari etc. ◊ Expr. (Lucrul problema persoana etc.) in chestiune = (lucrul problema etc.) despre care este vorba in discutzia respectiva. ♦ Intrebare adresata unui elev unui candidat etc. 2. (Fam.) Intamplare fapt divers. [Pr.: tiu. Var.: (fam.) chéstie s. f.] Din fr. question lat. quaestio onis.

chestiune sf [At: CARAGIALE O. VII 512 / V: ~ie (inv) ces~ cestie / Pl: ~ni / E: fr question lat questio onis] 1 Intrebare adresata cuiva spre a se informa sau lamuri despre ceva. 2 Intrebare pusa unui elev sau unui candidat pentru verificarea cunoshtintzelor. 3 (Inv; ie) A adresa sau a pune o ~ A intreba. 4 Problema de lamurit de discutat. 5 Obiectul unei discutzii al unei cercetari (politice diplomatice). 68 (Ie) Afacerea sau persoana in (sau din) ~ Lucrul problema sau persoana de care e vorba. 9 Afacere. 10 (Fam; if chestie) Lucru (de orice fel). 11 (Fam; if chestie) Intamplare.

CHESTIÚNE chestiuni s. f. 1. Problema tema etc. de care se preocupa cineva. ◊ Expr. (Lucrul problema persoana etc.) in chestiune = (lucrul problema etc.) despre care este vorba in discutzia respectiva. ♦ Intrebare pusa unui elev unui candidat etc. 2. (Fam.) Intamplare fapt divers. [Pr.: tiu Var.: chéstie s. f.] Din fr. question lat. quaestio onis.

CHESTIÚNE chestiuni s. f. (SHi in forma chestie) Problema de importantza teoretica sau practica care face obiectul unor preocupari unor cercetari unor discutzii. Desconsiderarea chestiunilor marunte impiedica intocmirea metodica a unui plan just de munca. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 35. Intzelege mai tovarashe k asta nui numai chestiunea lui Anton... E chestiunea noastra a tuturor shi intro zi va trebui sa raspundem k lam lasat sa se zbata singur. DAVIDOGLU M. 54. Nu se mai poate spune nimica nou in aceasta chestie. IONESCURION C. 30. Sa aprofundam putzin chestia shi sa vedem cum stau lucrurile. GHEREA ST. CR. II 22 Din toate chestiile cite sau discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie incoa cea mai grea cea mai delicata shi totodata aceea care a iscat mai multe patimi in tzara este fara indoiala chestia de a face pe tzaran proprietar. BALCESCU O. I 233. Chestie (sau chestiune) de incredere = imprejurare in care cel care actzioneaza se bucura de deplina incredere. ◊ Expr. Lucrul problema sau persoana in (sau din) chestiune (sau chestie) = lucrul problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Intrebare (pusa de examinatori elevilor). La examenul de geografie sau dat doua chestiuni. 2. (Familiar) Intimplare lucru de orice fel. Ashteapta putzintel Iliutza... sa spun shi tatucai chestia. SADOVEANU N. F. 39. Pronuntzat: tiu. Variante: chéstie (invechit) cvéstie (RUSSO S. 114.) (invechit) cestiúne (MACEDONSKI O.III 82 CARAGIALE O. VII 512 GHICA A. 650) s. f.

CHESTIÚNE chestiuni s. f. 1. Problema de importantza teoretica sau practica care face obiectul unor preocupari. ◊ Expr. Lucrul problema sau persoana in chestiune = lucrul problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Intrebare (pusa de examinatori). 2. (Fam.) Intamplare lucru de orice fel. [Pr.: tiu Var.: chéstie (inv.) cestiúne s. f.] Fr. question (lat. lit. quaestio onis).

CHESTIÚNE s.f. 1. Problema care constituie obiectul unei preocupari al unei discutzii etc. ♦ Intrebare (pusa unui elev unui candidat etc.). 2. (Fam.) Intamplare problema fapt lucru. [Var. cestiune chestie s.f. / cf. fr. question lat. quaestio].

CHESTIÚNE s. f. 1. problema care constituie obiectul unei preocupari al unei discutzii etc. ◊ intrebare (pusa unui elev unui candidat etc.). 2. (fam.) intamplare fapt lucru. (< fr. question lat. quaestio)

CHESTIÚNE ~i f. 1) Afacere care necesita rezolvare; treaba; problema. 2) Obiect al unei preocupari. 3) Intrebare pusa de un examinator unui elev student sau candidat. 4) fam. Fapt divers; intamplare. [G.D. chestiunii; Sil. tiu] /<fr. question lat. quaestio ~onis

chestiune f. 1. intrebare facuta pentru o lamurire oarecare; 2. propunere de cercetat subiect de controversa juridica; 3. materie politica a carei solutziune shi regulare ofer dificultatzi: chestiunea Orientului; chestiune ministeriala propunere a carei respingere trage dupa sine caderea ministerului.

*chestiúne f. (lat. quáestio ónis d. quáerere quaestum a intreba. V. cer 3 a in per shi rechizitziune cheta). Intrebare facuta k sa lamureshtĭ un lucru. Propunere de examinat subĭect de discutat afacere: chestiunea Orientuluĭ. O tortura din evu mediŭ. SHi chéstie.

cestie sf vz chestie

cestiune sf vz chestiune

chestie sf vz chestiune

CESTIÚNE s. f. v. chestiune.

CESTIÚNE s.f. v. chestiune.

CHÉSTIE s.f. v. chestiune.

chestiúne (tiu)/(fam.) chéstie (tie) s. f. g.d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii

chestiúne s. f. (sil. tiu) g.d. art. chestiúnii; pl. chestiúni

chestiune ni.

chéstie v. chestíune

CHESTIÚNE s. 1. v. problema. 2. problema. (~ care se pune este urmatoarea...) 3. afacere interese (pl.) problema treaba (pop. shi fam.) daravera (reg.) tamja (inv.) negotz. (SHia rezolvat toate ~ile.) 4. lucru poveste pricina problema socoteala treaba (inv.) madea (rusism inv.) predmet. (Sa lamurit ~ aceea?) 5. v. intamplare. 6. v. intrebare.

CHESTIUNE s. 1. lucru problema subiect tema (inv. shi reg.) prochimen (inv.) materie. (Multzimea shi diversitatea ~lor discutate; sa trecem la ~ care intereseaza.) 2. problema. (~ care se pune este urmatoarea...) 3. afacere interese (pl.) problema treaba (pop. shi fam.) daravera (reg.) tamja (inv.) negotz. (SHia rezolvat toate ~.) 4. lucru poveste pricina problema socoteala treaba (inv.) madea (rusism inv.) predmet. (Sa lamurit ~ aceea?) 5. fapt intimplare lucru. (A survenit o ~ neashteptata.) 6. intrebare. (A raspuns bine la prima ~.)

chestiúne (chestiúni) s. f. Problema tema. Var. (fam.) chestie (inv.) cesti(un)e. Fr. question. Der. (din fr.) chestiona vb.; chestionar s. n.

a pune o chestiune pe tapet expr. a aduce un subiect in discutzie.