flacara sf [At: (a. 1828) LOGHICA ap. GCR II 254/21 / V: (Olt) flea~ / Pl: flacari (pop) ~ri (inv) ~re / E: ml *flaccula (=facula)] 1 Masa libera de gaze care iese dintrun corp solid sau dintrun lichid aprins shi care arde cu dezvoltare de caldura shi de lumina. 2 Parte luminoasa mobila care se inaltza k o limba de foc dintrun corp aprins Si: para¹ vapaie (rar) flama (3). 3 (Ie) A fi in flacari A arde puternic. 4 (Iae) A fi cuprins de flacari. 5 (Fig) Pasiune. 6 (Fig) Caldura. 7 (Fig) Stralucire. corectata

FLÁCARA flacari s. f. 1. Masa libera de gaze care iese dintrun corp solid sau dintrun lichid aprins shi arde cu dezvoltare de caldura shi lumina; parte luminoasa mobila care se inaltza k o limba de foc dintrun corp aprins; para. O flacara tzishni crescu intro palalaie creshtea spre cer k o cushma uriasha de foc. CAMILAR TEM. 254. ◊ (Poetic) Acuma noptzile erau senine cu bolta de ametist care straluceau puzderie de stele marunte shi luceferi k nishte flori de flacara. SADOVEANU M. C. 34. ◊ Fig. De pe malurile Prutului privim spre rasarit intinderile Uniunii Sovietice paminturile care sa aprins flacara Marii Revolutzii din Octombrie. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 359 1/6. Ochii lui sint doua flacari de lumina geniala. DEMETRESCU O. 37. ◊ Expr. A fi in flacari (sau rar in flacara) = a arde puternic a fi cuprins de flacari. Casa este in flacari ◊ Fig. En flacara bolta senina. SHi farantrerupereacum Se varsa tacuta lumina. COSHBUC P. II 8. 2. Fig. (Sugerat de diferite insushiri ale unei flacari) Inflacarare pasiune caldura stralucire. Noi neam cuprins deo flacara curata Ce niciodata nare sa apuie. CERNA P. 49. Flacara tineretzii incalzeshte gindul dorit shi ashteptzi cu nerabdare sa sune cit mai degraba ceasul luptei. PAUNPINCIO P. 94. Pl. shi: flacare (TEODORESCU P. P. 542) flacari (SADOVEANU O. VII 171 COSHBUC P. I 67).

FLÁCARA flacari f. 1) Masa de gaze arzande care se ridica in sus de la un corp aprins degajand caldura shi lumina. 2) Parte luminoasa mobila care se inaltza k o limba de foc dintrun corp aprins. 3) fig. Fortze insufletzitoare. [G.D. flacarii] /<lat. flaccula

flacara f. 1. gaz luminos shi ushor ce se degajaza din foc; 2. pl. incendiu foc: casa e in flacari; 3. fig. ardoare pasiune: flacara geniului. [Cf. lat. FACULA facla (influentzat de FLAMMA)].

flácara f. pl. flacarĭ shi flacarĭ (ruda cu lat. flamma flacara shi cu flagrare a arde; vgr. phlóx phlogós flacara; germ. flackern a pilpii sh. a.). Gaz luminos shi ushor care ĭese din foc. Fig. Foc ardoare pasiune: flacara dragosteĭ genĭuluĭ. A fi in flacarĭ a arde: casa e in flacarĭ.

flácara s. f. g.d. art. flắcarii; pl. flắcari

flácara s. f. g.d. art. flacarii; pl. flacari

flacara pl. flacari

flacara flacari.

FLÁCARA s. v. ardoare avant elan entuziasm inflacarare infocare insufletzire pasiune patima pornire.

FLÁCARA s. para vapaie (livr.) flama. (~ focului.)

FLACARA s. para vapaie (livr.) flama. (~ focului.)

flacara s. v. ARDOARE. AVINT. ELAN. ENTUZIASM. INFLACARARE. INFOCARE. INSUFLETZIRE. PASIUNE. PATIMA. PORNIRE.

flácara (ắcari) s. f. Parte luminoasa care se inaltza k o limba de foc dintrun corp aprins para vapaie. Lat. facŭla cu l expresiv care insotzeshte adesea un f initzial cf. flamand shi it. fiaccola < facula (Battisti II 1629) it. fieno < *flenum < fenum it. fiòcina < lat. fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Pushcariu 620; REW 3137; Philippide II 659; Pascu II 85; DAR) dar se explica de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminari cu flamma sau cu *flacca. Der. flacará vb. (a arde a scoate flacari); flacaríe s. f. (vilvataie); flacarós adj. (rar care scoate flacari); inflacará vb. (a aprinde a arde a infierbanta). [3415]

FLÁCARA (lat. flaccula) s. f. 1. Masa de gaze oxidanta sau reducatoare care in urma unor reactzii chimice puternice exotermice dezvolta caldura shi lumina; (livr.) flama. ◊ F. oxiacetilenica = f. rezultata in urma arderii acetilenei cu oxigenul intrun arzator special numit suflai. Degaja temperaturi pana la 3.100 °C shi este folosita la taierea sau sudarea metalelor. F. olimpica = f. aprinsa de la razele solare in Olimpia adusa prin shtafeta la deschiderea Jocurilor Olimpice; atribut traditzional al Jocurilor Olimpice moderne f.o. arde pe toata durata lor. 2. Fig. Pasiune inflacarare; caldura; stralucire.

FLACARA 1. Revista literara artistica shi sociala aparuta saptamanal apoi bilunar la Bucureshti in 19111916 shi 19211923. Printre colaboratori: G. Coshbuc SHt. O. Iosif D. Anghel M. Sadoveanu O. Goga E. Lovinescu A. Maniu A. Pillat sh.a. 2. Publicatzie care apare la Bucureshti (din mai 1952 cu periodicitate lunara bilunara apoi saptamanala); reflecta actualitatea politica sociala culturala shi shtiintzifica.

a arunca flacari pe nas expr. a fi furios

a scoate flacari pe nas expr. 1. a fi furios / manios. 2. a sudui a blestema.