FLÁCARA (lat. flaccula) s. f. 1. Masa de gaze oxidanta sau reducatoare care in urma unor reactzii chimice puternice exotermice dezvolta caldura shi lumina; (livr.) flama. ◊ F. oxiacetilenica = f. rezultata in urma arderii acetilenei cu oxigenul intrun arzator special numit suflai. Degaja temperaturi pana la 3.100 °C shi este folosita la taierea sau sudarea metalelor. F. olimpica = f. aprinsa de la razele solare in Olimpia adusa prin shtafeta la deschiderea Jocurilor Olimpice; atribut traditzional al Jocurilor Olimpice moderne f.o. arde pe toata durata lor. 2. Fig. Pasiune inflacarare; caldura; stralucire.