STRALUCÍRE straluciri s. f. 1. Actziunea de a straluci shi rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumina vie reflectata; scanteiere sclipire; spec. iluminare produsa de un astru. ♦ (Fiz.) Marime care caracterizeaza un izvor de lumina egala cu raportul dintre intensitatea luminoasa a izvorului shi proiectzia ariei sale pe directzia de observatzie. 2. Fig. Fast splendoare frumusetze. ♦ Marire glorie. V. straluci.

stralucire sf [At: ST. LEX. 149^v/1 / V: (ivr) ~rel~ / Pl: ~ri / E: straluci²] 1 Producere a unei lumini vii stralucitoare. 2 Lumina vie shi stralucitoare Si: (ivr) stralucoare. 3 Raspandire a unei lumini puternice. 4 Lumina putzin intensa (shi intermitenta k o scanteie) Si: licar licarire lucire (liv) scintilatzie scaparare (10) scanteie (2) scanteiere (5) sticlire sclipire (3) (rar) scaparat straluciu² (1) straluminare (1) (inv) lucoare scaparatura straluceala stralucitura. 5 Producere a unei lumini putzin intense (shi intermitente) k o scanteie. 6 Reflectare a luminii primite Si: luminare lucire (Vz raza zari). 7 (Pan) Impresie de curatzenie de albeatza. 8 Expresie specifica luminoasa vie a ochilor a privirii care tradeaza un sentiment puternic o senzatzie intensa Si: licarire lucire scaparare (10) scanteiere (5) sclipire (3) sbicire. 9 (Ivp) Fulgerare (1). 10 (Fiz) Marime fotometrica a senzatziei de luminozitate produsa de sursele de lumina relativ intense Si: luminantza. 11 (Ast; is) ~a stelelor Marime stelara. 12 (Fig) Ansamblu de insushiri care trezesc admiratzie care impresioneaza in mod profund prin aspectul atragator armonios Si: frumusetze mandretze splendoare (inv) mandrie. 13 Ansamblu de insushiri care trezesc admiratzie care impresioneaza in mod profund prin elegantza deosebita prin manifestari fastuoase excesiv de luxoase prin abundentza etc. Si: bogatzie (2) fast (1) lux maretzie pompa² semetzie somptuozitate splendoare (inv) ighemonicon pohfala saltanat. 14 Ansamblu de insushiri care trezesc admiratzie care impresioneaza in mod profund prin merite exceptzionale prin fapte sau atribute laudabile printro stare deosebita etc. Si: glorie (2) grandoare (1) maretzie marire splendoare (inv) marime straluminare (2). 15 (Pex) Renume. 16 (Inv; art; urmat de un aps) Termen de reverentza pentru o persoana de rang inalt. corectata

STRALUCÍRE (rar) straluciri s. f. 1. Actziunea de a straluci shi rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumina vie reflectata; scanteiere sclipire; spec. iluminare produsa de un astru. ♦ (Fiz.) Marime care caracterizeaza un izvor de lumina egala cu raportul dintre intensitatea luminoasa a izvorului shi proiectzia ariei sale pe directzia de observatzie. 2. Fig. Fast splendoare frumusetze. ♦ Marire glorie. V. straluci.

STRALUCÍRE (rar) straluciri s. f. 1. Faptul de a straluci; raspindire de lumina lumina vie radiata. In coridor era cald dar soarele tot fara stralucire se vedea in zapada nourilor. SADOVEANU O. IV 48. Eram intre nori shi pamint shi de jur imprejur pe variatzia infinita a imensei perspective se risipeau umbrele norilor shi stralucirea soarelui. GALACTION O. I 346. Nu pot suferi stralucirea soarelui. NEGRUZZI S. I 267. ♦ Lumina vie reflectata sclipire. Luna tu stapina marii pe a lumii bolta luneci SHi gindirilor dind viatza suferintzele intuneci; Mii pustiuri scinteiaza sub lumina ta fecioara SHi citzi codriascund in umbra stralucire de izvoara! EMINESCU O. I 130. 2. Fig. Fast splendoare frumusetze. Mai mare stralucire shi gingashie... nu se mai vazuse sub soare. ISPIRESCU L. 38. Atunci ea deshi i fugeau ochii de atitea straluciri se uita mai cu bagare de sama shi indata cunoashte podul cel minunat... shi palatul in care traise. CREANGA P. 95. Marire glorie. Iata deci k nenchinam SHin glas mare itzi uram: Sa traiascaa ta marire Ani multzi plini de stralucire Pentrua tzarii bun noroc Pentrua dushmanilor foc! ALECSANDRI P. A. 97. Dimitrie nu se amagi de stralucirea tronului. NEGRUZZI S. II 140.

STRALUCÍRE ~i f. 1) v. A STRALUCI. 2) Lumina vie emanata de ceva. 3) fig. Totalitate de calitatzi care impresioneaza trezind respect shi admiratzie; aureola. /v. a straluci

strelucire sf vz stralucire

stralucíre s. f. g.d. art. stralucírii; pl. stralucíri

stralucíre s. f. g.d. art. stralucírii; pl. stralucíri

STRALUCÍRE s. 1. v. luminozitate. 2. lumina (rar) straluminare (inv. shi pop.) vedere (inv. shi reg.) lume (reg.) zare (inv.) lucoare. (~ soarelui.) 3. (FIZ.) luminantza. 4. v. lustru. 5. lucire scanteiere sclipire sticlire (rar) straluciu straluminare (inv.) lucoare stralucoare. (~ diamantului.) 6. licarire lucire scaparare scanteiere sclipire sticlire. (O ~ ciudata a ochilor.) 7. v. frumusetze. 8. v. fast. 9. bogatzie fast lux pompa splendoare. (~ ceremoniei.) 10. v. glorie.

STRALUCÍRE s. v. celebritate faima glorie prestigiu renume reputatzie.

STRALUCIRE s. 1. luminozitate. (~ unui izvor natural de lumina.) 2. lumina (rar) straluminare (inv. shi pop.) vedere (inv. shi reg.) lume (reg.) zare (inv.) lucoare. (~ soarelui.) 3. (FIZ.) luminantza. 4. luciu lustru (inv.) perdaf. (~ unei suprafetze.) 5. lucire scinteiere sclipire sticlire (rar) straluciu straluminare (inv.) lucoare stralucoare. (~ diamantului.) 6. licarire lucire scaparare scinteiere sclipire sticlire. (O ~ ciudata a ochilor.) 7. frumusetze mindretze splendoare (inv. shi reg.) mindrie. (~ peisajului a unui palat.) 8. fast lux maretzie pompa somptuozitate splendoare (inv.) ighemonicon pohfala saltanat. (~ de la Curte.) 9. bogatzie fast lux pompa splendoare. (~ ceremoniei.) 10. glorie grandoare maretzie marire slava splendoare (inv.) marie marime. (Trecutul plin de ~.)

stralucire s. v. CELEBRITATE. FAIMA. GLORIE. PRESTIGIU. RENUME. REPUTATZIE.

Stralucire ≠ obscuritate