DANSUL DANSA danshii dansele pron. pers. s. m. s. f. 1. Pron. pers. (K pronume de politetze) El ea. ◊ Loc. adv. (Pop.) K pe dansul (sau k pe dansa) = strashnic grozav. 2. S. m. shi f. (Pop.) Sotz sotzie. 3. S. f. pl. art. (Pop.; in superstitzii) Ielele. [Gen. dat.: dansului dansei danshilor danselor] De⁴ + insul.

dansul ~sa [At: PSALT. HUR. 62^r/6 / V: (inv) dans din~ / Pl: ~nshii ~sele / E: de⁴ + insul] 1 ppr (Inv; inlocuieshte nume de persoana rar reg de lucruri) El (sau ea). 2 ppr (Pop) Denumeshte o persoana mai in varsta despre care se vorbeshte. 3 ppr (Insotzit de „shi” adverbial) Exprima insistentza asupra persoanei prin reluarea subiectului. 4 ppr (Precedat de prepozitzii) Inlocuieshte numele complementului insistand asupra acestuia. 5 ppl Dumnealui dumneaei. 6 ppr (Ilav) K pe ~ (sau k pe ~sa) Strashnic. 7 smf (Pop) Sotz sotzie. 8 sfp (Pop; euf) Iele. 9 sfp (Mol; shis boala de ~sele sau de ~sele) Boala (reumatica) despre care se crede k e provocata de iele. 10 sfp (Bot; Mol; shis de ~ele) Nume al unor plante erbacee folosite pentru tratarea bolii dansele (9). 11 sm (Mol; euf) Lup.

DANSUL DANSA danshii dansele pron. pers. subst. 1. Pron. pers. (K pronume de politetze) El ea. ◊ Loc. adv. (Pop.) K pe dansul (sau k pe dansa) = strashnic grozav. 2. S. m. shi f. (Pop.) Sotz sotzie. 3. S. f. pl. art. (Pop.; in superstitzii) Ielele. [Gen.dat.: dansului dansei danshilor danselor] De⁴ + insul.

DANSUL dansa (danshii dansele) pron. pers. (intrebuintzat mai ales la nominativ shi acuzativ) El ea (ei ele). [G.D. dansului dansei danselor] /de + insul

DÍNSELE s. f. pl. art. (In superstitzii) Ielele. Stai pe loc ce teau apucat dinsele? CONTEMPORANUL VII_II 10.

DÍNSUL DÍNSA dinshii dinsele pron. pers. (Uneori e considerat k o forma mai politicoasa decit «el» sau i se atribuie chiar valoarea lui «dumnealui») El ea. (Intrebuintzat la nominativ) Dar satzi povesteasca dinsul o intimplare... k din gazeta! SADOVEANU O. A. I 220. Dinsa pofti oaspetzilor bun venit. C. PETRESCU S. 31. Deshi dinsul era numai de douazeci shi trei de ani ea il socotea om deplin. SLAVICI O. II 47. SHi dinsa se face din ce in ce mai roshie la obraz fara sa raspunda. CARAGIALE O. II 261. ◊ (Construit cu prepozitzii) Lelea Ileana graieshte shi pentru dinsul. SADOVEANU N. F. 65. Acum intiia oara ishi aveau feciorul acasa la dinshii. SLAVICI O. I 88. El se apropie cu bunavointza de dinshii. CARAGIALE O. II 237. Zimbira intre dinshii batrinii tai prieteni. EMINESCU O. I 91. Ieshi tu mindran drumul lui. SHii da gura bietului SHi graieshte cu dinsul Doarai stimpara plinsul. JARNÍKBIRSEANU D. 113. ◊ (Alternind cu pronumele «el» pentru variatzie) Crezi k na vazut el k nu ma tem de dinsul? SADOVEANU O. V. 69. Deshi foarte buni prieteni nam fost niciodata la el acasa; asha nu ma mir k i se pare ciudat a ma vedea la dinsul. CARAGIALE O. II 172. Acum sa vedem care care? Ori el pe draci ori dracii pe dinsul. CREANGA P. 301. ◊ (Uneori popular tzine locul numelor de lucruri) Paloshul shi sulitza sa le tzii la indemina k sa te slujeshti cu dinsele cind va fi de trebuintza. ISPIRESCU L. 4. ◊ Loc. adv. (Dupa verbe tranzitive a caror actziune se rasfringe asupra unei persoane pentru a arata intensitatea unei actziuni) K pe dinsul sau k pe dinsa = strashnic grozav; shtii colea... [Ercule] chema pe Diomede la lupta il rapuse pre el shi il dete iepelor del mincara k pe dinsul. ISPIRESCU U. 48. Cea mai tinara [dintre nurori]... trinteshte baba in mijlocul casei shio framinta cu picioarele shio ghigoseshte k pe dinsa. CREANGA P. 13. ♦ (Substantivat popular) Sotz sotzie. Sa shtii k dinsual meu e suparat! G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 103. Forme gramaticale: gen.dat. (rar in limba literara) dinsului (ISPIRESCU L. 98) dinsei dinshilor dinselor.

dans pr. el (cu o nuantza emfatica): se mira toata lumea de invatzatura dansului ISP. [Contras din de ins].

Dansele f. pl. Mold. Tr. alt nume dat Ielelor; de dansele reumatism: descantec de dansele. [V. Ielele].

dínsele f. pl. art. (d. dinsu dinsa el ĭa). Alt nume al ĭelelor.

dínsu dínsa pron. pers. pl. dinshiĭ dinsele (lat. * de ipsum de unde shi it. desso. V. insu adins dins). El ĭa. In vest numaĭ despre persoane in semn de respect (k dumnealuĭ dumneaĭeĭ) la nom. gen. shi dat.: vine dinsu dinsuluĭ dinshiĭ dinshilor. In est numaĭ cu prep.: cu dinsu de dinsu de la dinsu pe dinsu (cu in din shi pin: intr’insu dintr’insu pintr’insu) despre persoane ĭar cu intre shi despre lucruri: liniile se ating intre dinsele. Forme vechĭ: dinsul dins dins; catr’insul; cu ins(ul) cuninsul cununs(ul) cunus(ul) din latinu cum ipso *cun ipso de unde s’a facut cun insul apoĭ cu ninsul cu nunsul cu nusul; de ins(ul) dins(ul) = de dinsul; dup’ins(ul) pre ins(ul) prins(ul) = pre dinsul; sprins(ul) = spre dinsul.

ĭéle f. pl. d. pron. ĭel ĭa. Nishte zine despre care poporu crede catzĭ provoaca paralizie reŭmatizm sh. a. Luat apucat de ĭele paralizat. Le maĭ zice shi dinsele frumoasele shoimanele vintoasele. V. intilnitura.

dansul pr. m. g.d. dansului pl. danshii g.d. danshilor; f. dansa g.d. dansei pl. dansele g.d. danselor

dansul pron. m. (g.d. dansului) pl. danshii (g.d. danshilor); f. sg. dansa (g.d. dansei) pl. dansele (g.d. danselor)

dansul sa; sului sei gen.; shii sele pl. shilor selor gen. pl.

DANSUL pron. v. el.

DANSUL s. art. v. barbat sotz.

DANSA pron. v. ea.

DANSA s. art. v. nevasta sotzie.

DANSELE s. pl. art. v. iele.

dedinsele s. v. PALARIACUCULUI.

dinsa s. art. v. NEVASTA. SOTZIE.

dinsele s. pl. art. IELE.

DINSUL pron. dumnealui el (pop.) dumneasa (inv.) nusul.

dinsul s. art. v. BARBAT. SOTZ.