dínsu dínsa pron. pers. pl. dinshiĭ dinsele (lat. * de ipsum de unde shi it. desso. V. insu adins dins). El ĭa. In vest numaĭ despre persoane in semn de respect (k dumnealuĭ dumneaĭeĭ) la nom. gen. shi dat.: vine dinsu dinsuluĭ dinshiĭ dinshilor. In est numaĭ cu prep.: cu dinsu de dinsu de la dinsu pe dinsu (cu in din shi pin: intr’insu dintr’insu pintr’insu) despre persoane ĭar cu intre shi despre lucruri: liniile se ating intre dinsele. Forme vechĭ: dinsul dins dins; catr’insul; cu ins(ul) cuninsul cununs(ul) cunus(ul) din latinu cum ipso *cun ipso de unde s’a facut cun insul apoĭ cu ninsul cu nunsul cu nusul; de ins(ul) dins(ul) = de dinsul; dup’ins(ul) pre ins(ul) prins(ul) = pre dinsul; sprins(ul) = spre dinsul.