ceáfa sf [At: ANON. CAR. / Pl: céfe / E: alb kafe] 1 Parte de dinapoi a gatului. 2 (Pex) Parte de dinapoi a capului Cf cerbice grumaz. 3 (Ila) Gros la ~ Bogat. 4 (Ial) Cu influentza. 5 (Ila) Tare de ~ Obraznic. 6 (Ie) A facut ~ Sa ingrashat. 7 (Ie) A strica (sau a scarpina) (pe cineva) la ~ Ai da cateva palme. 8 (Ie) Ai muta cuiva ~fa Ceafa (7). 9 (Ie) Sa nu ne stricam la ~ Sa nu ne certam. 10 (Ie) A pune la ~ A da uitarii. 11 (Iae) A nui pasa de ceva. 12 (Iae) A nesocoti un ordin. 13 (Pan) Parte de deasupra a jugului ce vine pe ceafa boului Si: cerbice jug butuc sul grindei drug. 14 (Pan) Barna care se reazema vatalele jugului la joagar. 15 Curea de frau care vine in spatele urechilor calului Si: (reg) comarul capetzelei. 16 Masea a leucii.

CEÁFA cefe s. f. 1. Partea de dinapoi a gitului. V. cerbice grumaz. Catzel boieresc... arogant cu cei desmoshtenitzi shi gata sa le sara in ceafa cind i prindea pe linga poarta de serviciu. GALACTION O. I 302. Tu sa shtii k eu dorm iepureshte shi pe linga ishti doi ochi mai am unul la ceafa. CREANGA P. 5. E ros k ceafa boului de jug. PANN P. V. I 146. ♦ Expr. (Sa te vad) cind mioi vedea ceafa = (sa nu te mai vad) niciodata. Raminereash pagubash de dinsul... shi sal vad cind mioi vedea ceafa. CREANGA P. 227. A intoarce ceafa (cuiva) = a nesocoti (pe cineva) a desconsidera (pe cineva) ai intoarce spatele. A face ceafa = a se ingrasha. 2. Partea de dinapoi a capului. Cu ochii verzi sub palaria data pe ceafa umbla cu miinile in buzunarele unor pantaloni... cirpitzi. DUMITRIU N. 234. Sta treaz cu pumnul sub ceafa. VLAHUTZA O. A. I 146. Unul cu palaria nalta pe ceafa shi cu miinile unite pe spate. EMINESCU N. 37.

CEÁFA cefe s. f. Partea de dinapoi a gatului sau p. ext. a capului. ◊ Expr. Cand mioi vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasha. Gros in ceafa = gras; fig. bogat; influent. Comp. alb. čafë.

CEÁFA céfe f. Partea posterioara a gatului; grumaz; cerbice. ◊ Gros in ~ a) gras obez; b) care poseda mari resurse materiale. Cand tzii vedea ~a niciodata. Ai da cuiva la ~ al bate pe cineva. [G.D. cefei] /Cuv. autoht.

ceafa f. partea dindarat a capului [Albanez (gheg) ČAF].

ceáfa f. pl. cefĭ shi cefe (alb. kiafa la Scútari čaf git. Inrudirea cu turc. kafa [de unde shi ngr. kafás ceafa] nu e stabilita). Partea posterioara a gituluĭ: jugu sta pe ceafa bouluĭ un betziv cu palaria pe ceafa. In est (Ĭashĭ) shi hutúpa.

ceáfa s. f. g.d. art. céfei; pl. céfe

ceáfa s. f. g.d. art. céfei; pl. céfe

ceafa gen. cefii

ceafa cefe.

CEÁFA s. 1. (ANAT.) grumaz (pop.) cerbice (reg.) garbitza. (~ a omului.) 2. (TEHN.) (reg.) butuc cerbice drug grindei jug sul (inv.) sulete. (~ este partea de deasupra a jugului care sta pe grumazul boului.)

CEÁFA s. v. masea.

CEAFA s. l. (ANAT.) grumaz (pop.) cerbice (reg.) girbitza. (~ a omului.) 2. (TEHN.) (reg.) butuc cerbice drug grindei jug sul (inv.) sulete. (~ este partea de deasupra a jugului care sta pe grumazul boului.)

ceafa s. v. MASEA.

ceáfa (céfe) s. f. 1. Partea de dinapoi a gitului sau a capului. 2. Parte a jugului care se sprijina pe ceafa animalelor de tractziune. 3. Parte a capetzelei. Mr. chiafa. Origine incerta. Este evidenta identitatea cu tc. kafa „ceafa” din arab. qafā (cf. Moldovan 424) de unde provine shi cafa s. f. (in blanarie partea a blanii ce corespunde cefii) cf. SHeineanu III 24. Der. din mr. este sigura; insa rom. presupune un intermediar necunoscut care sa explice rezultatul oclusivei turceshti. In general se considera k este vorba de alb. kjafë (Meyer 219; Philippide II 704; Pascu II 224; Rosetti II 114) ceea ce nu inlatura dificultatea. Probabil formatzie locala din gr. cu sensul de „capatzina cap mare sau gros” termen aplicat traditzional grecilor. Poate fi vorba de o pronuntzare locala: Scriban semnaleaza pronuntzarea čaf in alb. din Scutari.

ai creshte ceafa expr. 1. a se ingrasha. 2. a prospera. 3. a parveni.