grumaz smn [At: CORESI PS. 375 / V: (reg) ~aj gurmaj^[1] gurm~ / Pl: ~aji (inv) ~i sm (rar) ~uri sn / E: ns cf alb grumas] (Pop) 1 Gat. 2 (Prc) Ceafa. 3 (Ie) A lua (pe cineva) de ~ A lua (pe cineva) prizonier. 4 (Ie) Ashi pleca ~ul (in fatza cuiva) A se umili. 5 (Iae) A se lasa robit. 6 (Ie) Ashi indoi ~ul A renuntza la lupta consideranduse invins. 7 (Ie) A pune piciorul pe ~ul cuiva A subjuga pe cineva. 8 (Rar) Gatlej. 9 (Pan; rar) Parte mai ingusta a unor obiecte asemanatoare cu gatul (1). 10 (Pop) Grui (1). corectata

GRUMÁZ grumaji s. m. 1. (La oameni shi la animale; uneori la pl. cu valoare de sg.) Partea trupului care leaga capul de trunchi (v. git); (in special) partea dindarat a gitului (v. ceafa cerbice.). Munteanca a batut in grumazul calului cu capatul friului shi a trecut repede inainte. SADOVEANU B. 153. Grumazul lui Duman prinde sa luceasca de sudoare jugul il frige. GIRLEANU L. 38. Chica lui neagra k pana corbului flutura k o coama pe grumajii lui. ISPIRESCU L. 229. Razele dulci loveau fatzai senina Rotunzii umeri shialbul ei grumaz. EMINESCU O. IV 77. ◊ (In legatura cu ideea de robie) Iobagi shi clacashi maghiari shi romini Dar acelashi bici shi aceiashi stapini. Acelashi cutzit infipt in grumaji. TULBURE V. R. 37. Nu port pe grumaz urmele lantzului. BENIUC V. 2. ◊ (Metaforic) Muncitorii abia ashteapta sa se avinte pe grumajii tractoarelor abia ashteapta sa dea drumul atitor motoare; numai sa creasca lanurile. CAMILAR TEM. 106. Muntzii sencaleca grumaz peste grumaz pina in slava cerului. DELAVRANCEA T. 184. ◊ Expr. A tzine (sau a lua a prinde a cuprinde) pe cineva (de sau pe) dupa grumaz v. dupa. Ashi pleca grumazul in fatza (sau sub piciorul) cuiva = a se umili a se lasa robit asuprit (de cineva). Norodul shia plecat iar grumazul sub piciorul paginului. SADOVEANU O. I 6. Ashi indoi grumazul = a renuntza la lupta a se socoti invins. Eshti nadejdea tzarii Scut unui popor SHitzi indoi grumazul Fringi mindria lor? TOMA C. V. 101. A pune piciorul pe grumazul cuiva sau a indoi grumazul cuiva (in jug) = a robi a subjuga (pe cineva). Aceshti pagini sau prefacut; este chip de intzelegere intre ei shi noi mai ales de cind ismailitenii shiau pus piciorul pe grumazul lor. SADOVEANU N. P. 254. 2. (Rar) Gitlej. Un nod amar il strinse in grumaz. CAMILAR N. I 158. 3. (Popular) Partea mai ingusta a unor obiecte (care corespunde gitului omului). Grumazul coasei. ▭ Intre foi de nuc alaturi linga fruntea lui de ceara Ostenit sentinde arcul pe grumazul de vioara. GOGA P. 70. Pl. shi: (invechit) grumazi (BART S. M. 84 CREANGA P. 316 NEGRUZZI S. I 145) (s. n.) grumazuri (CAMILAR T. 13).

GRUMÁZ ~ji m. (la oameni shi la animale) Parte posterioara a gatului; ceafa; cerbice. * Ashi pleca ~zul (in fatza cuiva) a se umili in fatza cuiva. A indoi ~zul a pune in dependentza pe cineva; a subjuga. /Cuv. autoht.

grumaz n. partea dindarat a gatului ceafa. [Vechiurom. (shi albanez) grumaz gatlej dintr’un primitiv grum gat (cf. sugrumà) de origina necunoscuta].

grumáz n. pl. (vechĭ) zĭ shi (azĭ) jĭ (ruda cu alb. grumas gurmas gitlej cu lat. grumus dimb it. digrumare a inghitzi cu lacomie shi cu rom. sugrum). Rar. Git ceafa cerbice: grumazu luĭ saŭ grumajiĭ luĭ (V. un ex. la biltz). S. n. pl. urĭ shi e. Git ceafa: jugu se reazama de grumazurile a doĭ boĭ. V. greaban.

grumaj smn vz grumaz

gurmaj smn vz grumaz

gurmaz smn vz grumaz

grumáz (pop.) s. m. pl. grumáji

grumáz s. m. pl. grumáji

grumaz pl. grumaji

grumaz ji.

GRUMÁZ s. (ANAT.) 1. v. ceafa. 2. v. gat.

GRUMÁZ s. v. beregata gatlej.

GRUMAZ s. (ANAT.) 1. ceafa (pop.) cerbice (reg.) girbitza. (~ al omului.) 2. git (pop.) junghetura (reg. shi fam.) gusha (reg.) gitlan. (SHia frint ~.)

grumaz s. v. BEREGATA. GITLEJ.

grumáz (zi) s. n. 1. (Inv.) Colina delushor. 2. Git beregata. 3. Gitlej. 4. Git ceafa. 5. Parte mai ingusta a unor obiecte. Var. (pl.) grumaji (rar) grumazuri. Mr. grumadz gurmadz. Lat. gruma cuvint atestat numai cu sensul de „sfirc de sin”; dar care trebuia sa fi insemnat shi „delushor colina” (CGL II 223) var. de la grumus „colina” cf. grum cu suf. za (Papahagi Notitze 24; cf. Pushcariu 743; REW 3888; DAR). Cf. shi it. digrumare „a rumega” shi sugruma. Celelalte ipoteze nu sint suficiente: din fondul autohton (Miklosich Slaw. Elem. 9); din alb. grumás gurmás (Cihac II 718; Meyer Alb. St. IV 76; Meyer 133; cf. Philippide II 716; Rosetti II 117); de la un lat. *grumātium combinatzie a lui grumus k palatium (Pascu I 196); anterior indoeurop. (Lahovary 328). Comun intregului teritoriu al rom. (ALR I 36). Der. grumajer s. n. (parte a armurii care apara gitul); grumazare s. f. (boala de git). Cf. gruntz.

grumáz grumaji s.m. 1. Gat beregata. 2. Gatlej: „Cu placinta shi carnatz / K merg bine pe grumaz” (Calendar 1980: 16). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei (Apsha de Jos Plaiutz). ♦ (onom.) Grumaz Grumeza nume de familie (104 persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Atestat k nume de persoana in var. Grumadz in anul 1499. ♦ Atestat sec. XV (Mihaila 1974). Cf. alb. gurmaz gërmas (DEX MDA); cuvant autohton (Philippide Rosetti Russu Brancush Vraciu Miklosich Cihac) cf. alb. gurmaz gurmas „gatlej beregata” din i.e. *guer „a inghitzi gatlej; prapastie” (Russu 1970: 171). Cuv. rom. > magh. reg. grumëzzsor.

grumáz grumaji s.m. 1. Gat beregata. 2. Gatlej: „Cu placinta shi carnatz / K merg bine pe grumaz” (Calendar 1980: 16). Cuvant autohton cf. alb. gurmaz gërmaz (Philippide 1928 Rosetti 1962 Russu 1981 Brancushi 1983).