CERBÍCE s. f. 1. (Pop.) Depozit de tzesut gras care apare pe partea superioara a gatului la tauri shi berbeci odata cu maturitatea sexuala; parte a gatului care se depune acest depozit; ceafa grumaz. ◊ Expr. A fi tare de cerbice = a fi darz neinduplecat. 2. Fig. Mandrie; impotrivire. Lat. cervix icis.

cerbice sf [At: DOSOFTEI V. S. 20/2 / V: ~isha ~rditza ~rghish ~rghisha / Pl: ~ / E: ml cervix] 1 Parte exterioara a gatului Si: grumaz. 2 (Pre) Parte din spate a gatului Si: ceafa. 3 (Ie) A cadea pe ~a cuiva A lua pe cineva de dupa gat Si: a imbratzisha. 4 (Ie) A pleca (a frange a rupe a asupri sau a muia a taia) ~a cuiva A supune pe cineva. 5 (Iae) A umili mandria cuiva. 6 (Ie) A fi tare (sau vartos) de ~ A fi incapatzanat. 7 (Mpp) Neg la mana. 8 (Mpp) Boala la gat. 9 (Pan) Parte de deasupra a jugului care se reazema pe ceafa boului. 10 Pod al osiei la carutza cu scobitura ce se aseamana cu cerbicea jugului.

CERBÍCE s. f. 1. Ceafa grumaz. ◊ Expr. A fi tare de cerbice = a fi darz neinduplecat. 2. Fig. Mandrie; impotrivire. Lat. cervix icia.

CERBÍCE s. f. 1. (La animale shi mai rar la om) Ceafa; grumaz. Boii... ishi potrivesc bine cerbicea in jug shi pornesc implintindushi picioarele k nishte tzarushi de otzel. GIRLEANU L. 37. O osteneala zdrobitoare se lasa pe cerbicea lui Zibal. CARAGIALE O. I 290. Mergind cu capul plecat k sa nu manece vintui incepui sa simtz durere la cerbice la frunte shi la timple fierbintzeala shi bubuituri in urechi. CARAGIALE O. I 334. ◊ Expr. A fi tare de cerbice = a fi dirz neinduplecat. Trebuie sa fii mai tare de cerbice. CONTEMPORANUL VII 49. 2. Fig. (In legatura cu verbele «a plec a» «a fringe» «a muia» etc.) Mindrie; impotrivire. Trebuia sa fringa cerbicea unui ispravnic necinstit. SADOVEANU P. S. 216. Sa muiem cerbicea nelegiuitului. ISPIRESCU M. V. 11. Boierii sint rai... k sa le plece cerbicea shi sa le smereasca trufia le trimitea... ocirmuitori oameni de acei insemnatzi cu pecetea pacatului. NEGRUZZI S. I 274.

CERBÍCE s. f. 1. Ceafa grumaz. ◊ Expr. A fi tare de cerbice = a fi darz neinduplecat. 2. Fig. Mandrie; impotrivire. Lat. cervix icis.

CERBÍCE ~i f. Partea posterioara a gatului; ceafa; grumaz. ◊ Tare de ~ neclintit in pozitzia care o ocupa. A frange cuiva ~ea a fortza pe cineva sa renuntze la ambitzia sa. [Art. cerbicea; G.D. cerbicii] /<lat. cervix ~icis

cerbice f. 1. (mai ales la bou) ceafa; cu cerbicea tare incapatzanat; 2. partea superioara a jugului care acopere ceafa boului. [Lat. CERVICEM].

cerbíce f. (lat. cérvix icis). Rar. Ceafa. A fringe cuĭva cerbicea al infringe al invinge. A lua un lucru in cerbice a te indaratnici sal facĭ. Tare de cerbice cerbicĭos. Pĭesa juguluĭ care apeasa ceafa bouluĭ. In est cerghice. V. guler.

cerbíce (pop.) s. f. g.d. art. cerbícii

cerbíce s. f. g.d. art. cerbícii

cerbice cii gen. a.

CERBÍCE s. (TEHN.) (pop.) drug. (~ la jujeu.)

CERBÍCE s. v. ceafa grumaz.

CERBICE s. (TEHN.) (pop.) drug. (~ la jujeu.)

cerbice s. v. CEAFA. GRUMAZ.

cerbíce s. f. 1. Ceafa grumaz. 2. SHira spinarii. 3. Parte a jugului care se sprijina pe ceafa animalelor de tractziune. Istr. cerbice. Lat. cervῑcem (Pushcariu 340; CandreaDens. 308; REW 1848; DAR); cf. sard. kervija „ceafa” abruz. šervicare „a scutura”. Celelalte cuvinte romanice sint neol. Cuvintul rom. este inv. odinioara de uz curent in literatura scrisa astazi folosit de anumitzi scriitori intrun mod putzin artificial. Der. cerbicie s. f. (tenacitate indirjire neinduplecare); cerbicos adj. (indirjit orgolios neimblinzit) pentru al carui semantism cf. v. sard. kerbiclia „vointza” (Atzori 98).

CERBICE (< lat. cervix icis) s. f. (ZOOT.) Depozit de tzesut gras care apare pe partea superioara a gitului la tauri shi berbeci o data cu maturitatea sexuala; p. ext. parte a gitului care se depune acest depozit; grumaz.