cerbíce s. f. 1. Ceafa grumaz. 2. SHira spinarii. 3. Parte a jugului care se sprijina pe ceafa animalelor de tractziune. Istr. cerbice. Lat. cervῑcem (Pushcariu 340; CandreaDens. 308; REW 1848; DAR); cf. sard. kervija „ceafa” abruz. šervicare „a scutura”. Celelalte cuvinte romanice sint neol. Cuvintul rom. este inv. odinioara de uz curent in literatura scrisa astazi folosit de anumitzi scriitori intrun mod putzin artificial. Der. cerbicie s. f. (tenacitate indirjire neinduplecare); cerbicos adj. (indirjit orgolios neimblinzit) pentru al carui semantism cf. v. sard. kerbiclia „vointza” (Atzori 98).