CEÁFA cefe s. f. 1. Partea de dinapoi a gitului. V. cerbice grumaz. Catzel boieresc... arogant cu cei desmoshtenitzi shi gata sa le sara in ceafa cind i prindea pe linga poarta de serviciu. GALACTION O. I 302. Tu sa shtii k eu dorm iepureshte shi pe linga ishti doi ochi mai am unul la ceafa. CREANGA P. 5. E ros k ceafa boului de jug. PANN P. V. I 146. ♦ Expr. (Sa te vad) cind mioi vedea ceafa = (sa nu te mai vad) niciodata. Raminereash pagubash de dinsul... shi sal vad cind mioi vedea ceafa. CREANGA P. 227. A intoarce ceafa (cuiva) = a nesocoti (pe cineva) a desconsidera (pe cineva) ai intoarce spatele. A face ceafa = a se ingrasha. 2. Partea de dinapoi a capului. Cu ochii verzi sub palaria data pe ceafa umbla cu miinile in buzunarele unor pantaloni... cirpitzi. DUMITRIU N. 234. Sta treaz cu pumnul sub ceafa. VLAHUTZA O. A. I 146. Unul cu palaria nalta pe ceafa shi cu miinile unite pe spate. EMINESCU N. 37.