ABURÍ aburesc vb. IV 1. Tranz. shi refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate a produce aburi (1). 3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde a se inroshi a se imbujora (la fatza). 4. Tranz. Fig. A atinge ushor (k o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vant) A adia. Din abur.

aburí [At: DOSOFTEI V. S. ianuarie 38^v/1 / Pzi: ~resc / V: abori / E: din abur] 12 vtr A (se) expune la aburi Si: abura (12). 3 vt (D. materiale obiecte etc.) A exala. 4 vt (D. vant) A adia. 56 vtr (Dom; fig; rar) A (se) imbujora. 7 vt (Arg) A induce in eroare prin cuvinte multe shi abile Si: a abura (7) a ametzi a vraji. 8 vr (Pfm) A se ametzi ushor Si: (pfm) a abura (8).

ABURÍ aburesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde a se inroshi a se imbujora (la fatza). 4. Tranz. Fig. A atinge ushor (k o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vant) A adia. Din abur.

ABURÍ aburesc vb. IV. 1. Refl. A se acoperi cu aburi (condensatzi in picaturi foarte fine). Fereastra se aburise iar dar se facea acum cenushie. DUMITRIU B. F. 78. ◊ Tranz. Ishi lua ochelarii... i aburi i shterset shii puse. VLAHUTZA O. A. III 10. Fig. Pe cei mai maruntzei [peshti]... Ii aburesc cu sare shii usuc in cuptor. SADOVEANU N. F. 30. ◊ Fig. (Despre ochi) A se umezi. Lui Mitrea i sa aburit dintro data negreatza ochilor [de bucurie]. SADOVEANU M. C. 66. 2. Intranz. A scoate aburi. E o zi de primavara timpurie. Pamintul abureshte sub picioare... Curindcurind pe dezmortzita glie or sa roiasca tinere tractoare. DESHLIU N. 79. Apele aburesc somnoroase vilele incep ashi deschide ferestrele. VLAHUTZA O. A. III 33. ◊ Tranz. Deo saptamina... zapada se topise; mushcelele acoperite do pojghitza verzuie abureau un fum ce senaltza alene. DELAVRANCEA S. 51. ◊ Tranz. fact. A venit... primavara curatzind apele de sloi aburind tzarinile inflorind pamintul intinerindul. SANDUALDEA U. P. 178. 3. Refl. Fig. A se roshi a se aprinde la fatza din pricina caldurii sau a unei emotzii. Parca teai cam aburit la fatza nu shtiu cum; ce zici ashai catzi vine la socoteala? CREANGA P. 163. 4. Tranz. Fig. A atinge ushor (k o suflare). Se simtzi aburit de o senzatzie dulce k shi cum o mina calda shi mingiietoare i netezea fruntea. VLAHUTZA O. A. 106. ♦ Intranz. (Despre vint) A adia ushor. Pe Moldova shi pe codri stateau gramezi mari alburii de nouri shi nici un vint nu aburea. SADOVEANU O. I 98. Luminile rasaritului se lamureau shi vintul obosit abia aburea. SADOVEANU O. I 151.

ABURÍ aburesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. shi tranz. A scoate aburi (1). Codrii aburesc k dupa ploaie (VLAHUTZA). 3. Refl. Fig. A se aprinde la fatza; a se inroshi. 4. Tranz. Fig. A atinge ushor (k o suflare). ♦ Intranz. (Despre vant) A adia ushor. Din abur.

aburí vb. IV (lb. vorbita) A invalui cu vorbele ◊ „Emanoil la aburit pe Eduard.” (din abur + i; comunicat Mihaela Macovei)

A ABURÍ ~ésc 1. tranz. A face sa se abureasca. 2. intranz. 1) A scoate aburi. Campia ~eshte. 2) rar (despre vant) A sufla lin; a adia. /Din abur

A SE ABURÍ ma ~ésc intranz. 1) A se acoperi cu aburi; a asuda. 2) fig. (despre fatza obraji) A se inroshi ushor; a se imbujora; a se rumeni. /Din abur

aburì v. 1. a expune la aburi: bolnavul se abureshte; 2. a scoate aburi: raurile aburesc; 3. a sufla incetishor: un vant dulce abureshte; 4. a se acoperi cu aburi: geamurile se aburesc.

abori vt vz aburi

aburésc v. (d. abur). Scot abur: cimpu abureshte. Se zice despre vint cind adie: vintu abureshte (cp. shi cu boare). V. tr. Expun aburului acoper c’o ceatza provenita din abur k atunci cind sufli pe sticla ochelarilor k sai shtergĭ apoĭ. Fig. Ametzesc imbat putzin. V. refl. Ma acoper c’o ceatza provenita din abur (k geamurile). Fig. Ma infierbint ma aprind la fatza. Vechi shi aburez de unde shi aburat ametzit beat.

aburí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. aburésc imperf. 3 sg. abureá; conj. prez. 3 sa abureásca

aburí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. aburésc imperf. 3 sg. abureá; conj. prez. 3 sg. shi pl. abureásca

ABURÍ vb. a asuda. (Peretzii se ~.)

ABURI vb. a asuda. (Peretzii se ~.)

aborí vb. intranz. v. abura.

aburi aburesc v. t. a mintzi a pacali

a o aburi expr. (eufem.) a practica felatzia