VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

vrăji [At: (a. 1563) Coresi, ap. TDRG / Pzi: ~jesc / E: vsl вражити] 1 vi (În basme și superstiții) A face vrăji (1). 2 vt (Înv) A prezice. 3 vim (Îe) A fi ~t A fi predestinat. 4 vt A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 5 vt (Pop) A face farmece (2) cuiva. 6 vt (Pop) A descânta (1). 7 vt (Pop) A meni. 8 vt (Fig) A încânta. 9 vt (Fig) A invoca. 10 vt (Fam) A înșela, prin exagerări, lingușiri, minciuni etc., buna-credință a cuiva. 11 vt (Fam; spc; mai ales d. bărbați) A fi galant cu o persoană de sex opus. 12 vi (Fam; îe) A ~ cu cineva A discuta pe un ton galant cu o persoană de sex opus.

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji pentru a obține transformarea miraculoasă a lucrurilor înconjurătoare. V. descînta. [Orbul] începu a vrăji cu mintie pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25. Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. ◊ (Construit cu un pronume personal în dativ) La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85. ◊ Fig. Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138. ◊ Tranz. Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123. Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25. Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623. ♦ (În construcții impersonale cu verbul «a fi») A fi scris de mai înainte, a fi ursit, hotărît. Vrăjit era că de-l va pierde Norocul ei să piară-n veci. COȘBUC, P. I 122. 2. Tranz. Fig. A încînta, a fermeca (1). Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78. Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61. Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU S. A. 135.

A VRĂJÍ ~ésc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăța. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vrăžiti

vrăjì v. 1. a face vrăji, a fermeca; 2. fig. a evoca: în prezent vrăjește umbre dintr’al secolelor plan EM.

vrăjésc v. tr. (vsl. vražati, a vrăji, vražiti, a face farmece. V. vrajă, vracĭ). Vest. Farmec: l-a vrăjit. V. intr. Fac farmece. V. boscorodesc.

vrăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 să vrăjeáscă; ger. vrăjínd

vrăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjeáscă; ger. vrăjínd

vrăji (conj. vrăjească)

vrăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

VRĂJÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, usca, zbici, zvânta.

VRĂJÍ vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.

VRĂJI vb. 1. a descînta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, (fig. ) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)

vrăji, vrăjesc I. v. t. a curta asiduu; a seduce. II. v. i. a face curte unei persoane de sex opus.