opțiuni
  • info

8 definiții pentru adiat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia, a atinge ușor. 4. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca ușor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

ADIÁ, adíi, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt, la pers. 3) A sufla lin, ușor; (despre miros) a veni în unde ușoare. ♦ Tranz. A murmura, a șopti. 2. Tranz. (Reg.) A mângâia; a atinge ușor. 3. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca. – Lat. *adiliare (< ilia „pânză”).

A ADIÁ pers. 3 adíe intranz. 1) (despre vânt) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se răspândi câte puțin. 3) fig. (melodii, cântece) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a îngâna. 4) reg. A aminti printre altele; a pomeni. [Sil. -di-a] /<lat. adiliare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adiá vb. (sil. -di-a), ind. și conj. prez. 3 sg. adíe; ger. adiínd (sil. -di-ind)

adia (i-a) (ger. adiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADIÁ vb. (prin Transilv.) a trăgăna. (Vântul ~.)

ADIÁ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adiá (-iéz, -át), vb. – 1. (Despre vînt) A sufla ușor. – 2. A clătina, a tremura, a mișca ușor. – 3. A mîngîia, a netezi. – Mr. adil’u „respir”. < Lat. ădŏlĕre „a transforma în aburi, a evapora”, prin intermediul unei forme vulg. *ădŏliāre; cf. ădolĕscĕre „a transforma în vapori” sau „a degaja, a emana”. Reducerea *aduia › adia pare dificilă (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); însă cf. baiur › baier. Pentru sensul 3, cf. fr. flatter, din lat. flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca der. vulg. de la adūlāre „a adula”, ceea ce presupune că sensul 3 este cel primitiv (cf. împotriva acestei păreri Graur, BL, V, 86). Este puțin probabilă ipoteza lui Candrea, Conv. lit., XXXIX, 119 (cf. Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un lat. *adiliāre, de la ilia; și cu atît mai puțin cea a provenienței din halare sau anhelare (Giuglea, LL, II, 39); din pol. odwiać „a sufla” (Cihac, II, 1); sau din sb. dujem, bg. dujă „a sufla” (Scriban), care pare a proveni din rom.

Intrare: adiat
adiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiat
  • adiatul
  • adiatu‑
  • adiată
  • adiata
plural
  • adiați
  • adiații
  • adiate
  • adiatele
genitiv-dativ singular
  • adiat
  • adiatului
  • adiate
  • adiatei
plural
  • adiați
  • adiaților
  • adiate
  • adiatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adiaverb

  • 1. intranzitiv (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aburi sufla
    • format_quote Soarele se stingea în pîclele vinete ale munților depărtați; o boare răcoroasă începu să adie, tufișurile murmurau în jur. SADOVEANU, O. I 16. DLRLC
    • format_quote Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPÎRCEANU, B. 8. DLRLC
    • format_quote Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... IOSIF, P. 30. DLRLC
    • format_quote Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. DLRLC
    • format_quote figurat Un cînt adie-n stepele rusești Și vîntul peste lume-i poartă zvonul. POEZ. N. 16. DLRLC
    • format_quote figurat Concertul de Mozart în re În juru-ți adie. BANUȘ, B. 81. DLRLC
    • format_quote Parcă adie vie mirozna peliniței, izul dulceag, adormitor, al fînului cu sulfină. CAMILAR, TEM. 13. DLRLC
    • format_quote Toți merii grădinilor erau înfloriți și adia dintr-acolo... o mireasmă dulce. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
    • format_quote Adie de la el un miros ușor de urdă. SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
    • comentariu Persoana a 3-a singular și: adiază. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A cânta cu glas stins. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murmura îngâna șopti
    • format_quote tranzitiv poetic Auzi prin aerul nopții tremurînd notele dulci ale unui claviriu și un tînăr și tremurători glas de copilă adiind o rugăciune ușoară. EMINESCU, N. 46. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional A atinge ușor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: atinge mângâia
    • format_quote Oftă amar... și adiă pre copil pe cap. RETEGANUL, P. II 38. DLRLC
    • format_quote Dă să se scoale și, ca să se poată ridica mai repede, adie un scaun cu degetul; atunci toate curțile țîuiesc și degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17. DLRLC
  • 4. intranzitiv A clătina, a mișca ușor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: clătina mișca
    • format_quote [Cu sabia] c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36. DLRLC
    • format_quote Nici moartă, nici vie, Numai din coadă adie (Cântarul). GOROVEI, C. 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.