adiá (iéz át) vb. 1. (Despre vint) A sufla ushor. 2. A clatina a tremura a mishca ushor. 3. A mingiia a netezi. Mr. adil’u „respir”. < Lat. adŏlĕre „a transforma in aburi a evapora” prin intermediul unei forme vulg. *adŏliāre; cf. adolĕscĕre „a transforma in vapori” sau „a degaja a emana”. Reducerea *aduia › adia pare dificila (motiv pentru care Rosetti I 159 respinge acest etimon); insa cf. baiur › baier. Pentru sensul 3 cf. fr. flatter din lat. flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a) dar considerat k der. vulg. de la adūlāre „a adula” ceea ce presupune k sensul 3 este cel primitiv (cf. impotriva acestei pareri Graur BL V 86). Este putzin probabila ipoteza lui Candrea Conv. lit. XXXIX 119 (cf. CandreaDens. 817; Pascu I 102) dintrun lat. *adiliāre de la ilia; shi cu atit mai putzin cea a provenientzei din halare sau anhelare (Giuglea LL II 39); din pol. odwiać „a sufla” (Cihac II 1); sau din sb. dujem bg. duja „a sufla” (Scriban) care pare a proveni din rom.