înăsprit¹ sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: înăspri] (Rar) 1-4 Înăsprire (1-4). 5 Severitate. 6 Necomunicativitate. 7-12 Înăsprire (7-12).

înăsprit², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) năsprit / Pl: ~iți, ~e / E: înăspri] 1-2 Care a devenit (mai) aspru la pipăit. 3 (D. glas) Răgușit. 4 (D. vin) Care a căpătat un gust acidulat. 5 (D. culori) Care s-a închis. 6 (D. oameni) Sever. 7 (D. oameni) Necomunicativ. 8 (D. față) Ale cărei trăsături au căpătat o expresie severă. 9 (D. vreme) Care s-a răcit. 10 (D. relații între oameni) încordat². 11 (D. conflicte) Agravat². 12 (Reg; d. rufe) Scrobit².

ÎNĂSPRÍT, -Ă, înăspriți, -te, adj. 1. Care s-a asprit, care s-a făcut mai aspru. Mîini înăsprite. ♦ Fig. Dur, rece, neîndurat, rău, crud. Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. 2. (Despre must) Cu gust înțepător; acrit.

înăsprit a. iritat: ură înnăbușită și înăsprită de zece veacuri BĂLC.

înăspri [At: P. MAIOR, IST. 102/22 / V: (înv) înas~, năspri / S și: (înv) înnă~ / Pzi: ~resc / E: în- + aspru] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni aspru la pipăit. 3 vr (D. glas) A se aspri. 4 vr (D. vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător. 5 vr (Rar; d. culori) A se închide. 6-7 vtr (Fig) A (se) face mai sever. 8-9 vtr (Fig) A (se) face mai necomunicativ. 10 vr (D. trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 11 vr (D. vreme) A se face mai rece. 12 vt A face ca o situație să devină mai grea. 13 vr (D. relațiile dintre oameni) A se încorda. 14 vr (D. conflicte) A se agrava. 15 vt (Reg) A scrobi o rufă.

năsprit, ~ă a vz înăsprit

ÎNĂSPRÍ, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca ceva să devină aspru; a aspri. Vîntul îi înăsprise pielea. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni și la inima, firea sau gîndul lor) A face mai neînduplecat, mai sever, mai rău, mai închis; a înrăutăți, a înrăi. Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V 256. Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 134. ◊ Refl. Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A exprima asprime, duritate, severitate. Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. 4. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, mai puțin suportabilă: a agrava. Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. ♦ Refl. A se încorda, a se ascuți; a se agrava; a se adînci (4). În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. 5. Refl. (Despre must) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător, pișcător.

A ÎNĂSPRÍ ~ésc tranz. A face să se înăsprească. [Sil. în-ăs-pri] /în + aspru

A SE ÎNĂSPRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) aspru. Suprafața materialului se ~ește. 2) fig. A deveni mai dur, mai sever. 3) (despre timp) A se face mai rece. Vremea se ~ește. 4) rar (despre must) A deveni înțepător; a căpăta aciditate. 5) fig. A deveni mai dificil, mai grav; a se agrava; a se înrăutăți; a se complica. Lupta s-a ~it. /în + aspru

înăsprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a (se) irita: se înăspri craiul PANN.

asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc.

înăsprésc, V. aspresc.

!înăsprí (a ~) (î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăsprésc, imperf. 3 sg. înăspreá; conj. prez. 3 să înăspreáscă

înăsprí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăsprésc, imperf. 3 sg. înăspreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăspreáscă

ÎNĂSPRÍT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)

ÎNĂSPRIT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)

ÎNĂSPRÍ vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața materialului s-a ~.) 2. v. înrăutăți.

ÎNĂSPRI vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața s-a ~.) 2. a (se) înrăutăți. (Relațiile dintre ei s-au ~.)