agrava vtr [At: SADOVEANU, Z. C. 20 / Pzi: ~vez / E: fr aggraver, lat aggravare] 1 (D. vina sau fapta reprobabilă a cuiva) A (se) mări. 2 (Med; Mol) A (se) înrăutăți. corectată

AGRAVÁ, agravez, vb. I. Refl. A se face, a deveni mai grav, mai rău; a lua o formă mai gravă, a se înrăutăți. Dezechilibrul [în defavoarea Angliei] din relațiile comerciale anglo-americane va continua să se agraveze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2559.

AGRAVÁ, agravez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) face mai grav, a (se) înrăutăți. – Fr. aggraver (lat. lit. aggravare).

AGRAVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înrăutăți. [P.i. -vez. / < fr. aggraver, cf. lat., it. aggravare].

AGRAVÁ vb. refl., tr. a (se) înrăutăți. ◊ a (se) amplifica. (< fr. /s’/aggraver, lat. aggravare)

A AGRAVÁ ~éz tranz. A face să se agraveze; a înrăutăți; a complica; a înăspri. ~ situația. /<fr. aggraver, lat. aggravare

A SE AGRAVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A deveni mai grav, mai dificil; a se înrăutăți; a se complica; a se înăspri. Boala se ~ează. /<fr. aggraver, lat. aggravare

agravà v. a face mai grav.

*agravéz, a -á v. tr. (lat. ággravo, -áre; fr. aggraver). Fac maĭ grav: agravez greșelile. Măresc, îngreuĭez: agravez impozitele. V. refl. Boala s’a agravat.

agravá (a ~) (a-gra-) vb., ind. prez. 3 agraveáză

agravá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. agravéz, 3 sg. și pl. agraveáză

AGRAVÁ vb. 1. a (se) înrăi, a (se) înrăutăți, (livr.) a (se) acutiza, (grecism înv.) a (se) prohorisi, (fig.) a (se) deteriora. (Boala i s-a ~.) 2. v. adânci. 3. a (se) îngreuia, a (se) înrăutăți. (Situația infractorului s-a ~.)

AGRAVA vb. 1. a (se) înrăi, a (se) înrăutăți, (grecism înv.) a (se) prohorisi. (Boala i s-a ~.) 2. a (se) adînci, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.) 3. a (se) îngreuia, a (se) înrăutăți. (Situația infractorului s-a ~.)

A (se) agrava ≠ a (se) ameliora, a (se) îmbunătăți

A agrava ≠ a ameliora, a îmbunătăți

A se agrava ≠ a (se) ameliora, a se îmbunătăți, a se dezagrega