20 de definiții pentru înăsprit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂSPRÍT, -Ă, înăspriți, -te, adj. Care a devenit (mai) aspru. ♦ Fig. Sever, neprietenos, dur. – V. înăspri.

ÎNĂSPRÍT, -Ă, înăspriți, -te, adj. Care a devenit (mai) aspru. ♦ Fig. Sever, neprietenos, dur. – V. înăspri.

înăsprit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: înăspri] (Rar) 1-4 Înăsprire (1-4). 5 Severitate. 6 Necomunicativitate. 7-12 Înăsprire (7-12).

înăsprit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) năsprit / Pl: ~iți, ~e / E: înăspri] 1-2 Care a devenit (mai) aspru la pipăit. 3 (D. glas) Răgușit. 4 (D. vin) Care a căpătat un gust acidulat. 5 (D. culori) Care s-a închis. 6 (D. oameni) Sever. 7 (D. oameni) Necomunicativ. 8 (D. față) Ale cărei trăsături au căpătat o expresie severă. 9 (D. vreme) Care s-a răcit. 10 (D. relații între oameni) încordat2. 11 (D. conflicte) Agravat2. 12 (Reg; d. rufe) Scrobit2.

ÎNĂSPRÍT, -Ă, înăspriți, -te, adj. 1. Care s-a asprit, care s-a făcut mai aspru. Mîini înăsprite.Fig. Dur, rece, neîndurat, rău, crud. Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. 2. (Despre must) Cu gust înțepător; acrit.

înăsprit a. iritat: ură înnăbușită și înăsprită de zece veacuri BĂLC.

ÎNĂSPRÍ, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. ♦ Fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. 3. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. ♦ Refl. A se încorda, a se agrava. 4. Refl. (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. – În + aspru.

ÎNĂSPRÍ, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. ♦ Fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. 3. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. ♦ Refl. A se încorda, a se agrava. 4. Refl. (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. – În + aspru.

înăspri [At: P. MAIOR, IST. 102/22 / V: (înv) înas~, năspri / S și: (înv) înnă~ / Pzi: ~resc / E: în- + aspru] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni aspru la pipăit. 3 vr (D. glas) A se aspri. 4 vr (D. vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător. 5 vr (Rar; d. culori) A se închide. 6-7 vtr (Fig) A (se) face mai sever. 8-9 vtr (Fig) A (se) face mai necomunicativ. 10 vr (D. trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 11 vr (D. vreme) A se face mai rece. 12 vt A face ca o situație să devină mai grea. 13 vr (D. relațiile dintre oameni) A se încorda. 14 vr (D. conflicte) A se agrava. 15 vt (Reg) A scrobi o rufă.

năsprit, ~ă a vz înăsprit

ÎNĂSPRÍ, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca ceva să devină aspru; a aspri. Vîntul îi înăsprise pielea. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni și la inima, firea sau gîndul lor) A face mai neînduplecat, mai sever, mai rău, mai închis; a înrăutăți, a înrăi. Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V 256. Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 134. ◊ Refl. Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A exprima asprime, duritate, severitate. Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. 4. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, mai puțin suportabilă: a agrava. Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. ♦ Refl. A se încorda, a se ascuți; a se agrava; a se adînci (4). În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. 5. Refl. (Despre must) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător, pișcător.

A ÎNĂSPRÍ ~ésc tranz. A face să se înăsprească. [Sil. în-ăs-pri] /în + aspru

A SE ÎNĂSPRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) aspru. Suprafața materialului se ~ește. 2) fig. A deveni mai dur, mai sever. 3) (despre timp) A se face mai rece. Vremea se ~ește. 4) rar (despre must) A deveni înțepător; a căpăta aciditate. 5) fig. A deveni mai dificil, mai grav; a se agrava; a se înrăutăți; a se complica. Lupta s-a ~it. /în + aspru

înăsprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a (se) irita: se înăspri craiul PANN.

asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc.

înăsprésc, V. aspresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înăsprí (a ~) (î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăsprésc, imperf. 3 sg. înăspreá; conj. prez. 3 înăspreáscă

înăsprí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăsprésc, imperf. 3 sg. înăspreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăspreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNĂSPRÍT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)

ÎNĂSPRIT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)

ÎNĂSPRÍ vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața materialului s-a ~.) 2. v. înrăutăți.

ÎNĂSPRI vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața s-a ~.) 2. a (se) înrăutăți. (Relațiile dintre ei s-au ~.)

Intrare: înăsprit
înăsprit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăsprit
  • ‑năsprit
  • înăspritul
  • înăspritu‑
  • ‑năspritul
  • ‑năspritu‑
  • înăspri
  • ‑năspri
  • înăsprita
  • ‑năsprita
plural
  • înăspriți
  • ‑năspriți
  • înăspriții
  • ‑năspriții
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritele
  • ‑năspritele
genitiv-dativ singular
  • înăsprit
  • ‑năsprit
  • înăspritului
  • ‑năspritului
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritei
  • ‑năspritei
plural
  • înăspriți
  • ‑năspriți
  • înăspriților
  • ‑năspriților
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritelor
  • ‑năspritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înăspri, înăsprescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aspri
    • format_quote Vântul îi înăsprise pielea. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V 256. DLRLC
      • format_quote Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 134. DLRLC
      • format_quote Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. DLRLC
      • format_quote Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre vreme) A se face mai rece. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. DLRLC
    • format_quote Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. DLRLC
  • 3. tranzitiv A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A se încorda, a se agrava; a se ascuți, a se adânci (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • În + aspru DEX '98 DEX '09

înăsprit, înăspriadjectiv

  • 1. Care a devenit (mai) aspru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mâini înăsprite. DLRLC
    • 1.1. figurat Crud, dur, neprietenos, neîndurat, rece, rău, sever. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. DLRLC
      • format_quote Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. DLRLC
      • format_quote Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. DLRLC
  • 2. (Despre must) Cu gust înțepător. DLRLC
    sinonime: acrit
etimologie:
  • vezi înăspri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.