ÎNĂSPRÍT, -Ă, înăspriți, -te, adj. 1. Care s-a asprit, care s-a făcut mai aspru. Mîini înăsprite. ♦ Fig. Dur, rece, neîndurat, rău, crud. Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. 2. (Despre must) Cu gust înțepător; acrit.