23 de definiții pentru îndepărtare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEPĂRTÁRE, îndepărtări, s. f. Acțiunea de a (se) îndepărta și rezultatul ei; înlăturare, eliminare; destituire; abatere, deviere. – V. îndepărta.

ÎNDEPĂRTÁRE, îndepărtări, s. f. Acțiunea de a (se) îndepărta și rezultatul ei; înlăturare, eliminare; destituire; abatere, deviere. – V. îndepărta.

îndepărtare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: îndepărta] 1 Așezare la o distanță mai mare decât cea inițială. 2 Ținere la distanță a cuiva sau a ceva. 3 Înlăturare a cuiva dintr-o funcție. 4 Plecare din apropierea cuiva sau a ceva. 5 Distanțare spirituală de cineva sau de ceva. 6 Abatere de la ceva stabilit.

ÎNDEPĂRTÁRE, îndepărtări, s. f. Acțiunea de a (se) îndepărta. 1. Înlăturare; destituire. 2. Abatere, deviere. Orice îndepărtare de la ideologia socialistă... contribuie la întărirea ideologiei burgheze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624.

ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie sau a ține departe; a înlătura. ♦ A scoate pe cineva din funcție; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ♦ A se abate, a devia. – În + depărta.

ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie sau a ține departe; a înlătura. ♦ A scoate pe cineva din funcție; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ♦ A se abate, a devia. – În + depărta.

îndepărta [At: DA / Pzi: ~tez / E: în- + depărta] 1 vt A așeza la o distanță mai mare decât cea inițială. 2 vt A ține departe ceva sau pe cineva. 3 vt A înlătura pe cineva dintr-o funcție. 4 vr A pleca din apropierea cuiva sau a ceva. 5 vr A se distanța sufletește de cineva sau de ceva. 6 vr A se abate de la ceva stabilit.

ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. (Uneori în concurență cu depărta) 1. Tranz. A înlătura, a da la o parte; a ține departe. V. elimina. Cînd vreunul dintre flăcăi dă să puie mîna pe cîte ceva, ele-i îndepărtează cu năfrămile. SEVASTOS, N. 160. Tot nu înceta... să întărîte pe împăratul, ca doar ar pedepsi și ar îndepărta pe împărăteasa. SBIERA, P. 110. ♦ A scoate din funcție pentru abateri grave; a concedia. 2. Refl. A se duce, a pleca din apropierea cuiva sau a ceva, a merge în altă parte. Scrii că te simți așa lîngă el, streină, parcă ceva s-a îndepărtat. C. PETRESCU, Î. II 64. Cum s-au îndepărtat zmăul, au și ieșit musca din crăpăturică. SBIERA, P. 75. ♦ A se abate, a devia. Să nu ne îndepărtăm de la subiect.

A ÎNDEPĂRTÁ ~éz tranz. 1) A face să se îndepărteze. 2) (obiecte) A muta mai departe (unul de altul). 3) pop. (persoane) A scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a da afară; a destitui; a elibera; a concedia. L-au ~at de la conducere. 4) fig. A ține la distanță; a distanța. /în + a depărta

A SE ÎNDEPĂRTÁ mă ~éz intranz. 1) A se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța. Să nu te ~ezi de mine.~ de subiect a se abate de la temă. 2) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea concepții comune. Se ~ează unii de alții. /în + a depărta

îndepărtà v. a depărta.

depărtéz v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe: a depărta scaunu de masă. Scot, înlătur: a depărta un funcționar dintr’o funcțiune. V. refl. Mă duc departe, mă despart: depărtează-te de cîne, că mușcă. – Și îndep-.

îndepărtéz, V. depărtez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndepărtáre s. f., g.-d. art. îndepărtắrii; pl. îndepărtắri

îndepărtáre s. f., g.-d. art. îndepărtării; pl. îndepărtări

îndepărtá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndepărteáză

îndepărtá vb., ind. prez. 1 sg. îndepărtéz, 3 sg. și pl. îndepărteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDEPĂRTÁRE s. 1. depărtare, distanțare. (~ lui de grupul nostru.) 2. depărtare, dezlipire. (~ lui de mama sa.) 3. v. anulare. 4. v. spațiere. 5. v. excludere. 6. v. destituire. 7. v. concediere. 8. v. ridicare. 9. v. curățare. 10. v. înlăturare. 11. v. evitare. 12. înlăturare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 13. v. deviere.

ÎNDEPĂRTARE s. 1. depărtare, distanțare. (~ lui de grupul nostru.) 2. depărtare, dezlipire. (~ lui de mamă.) 3. anulare, eliminare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 4. depărtare, distanțare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvînt.) 5. eliminare, excludere, înlăturare, scoatere. (~ lui din organizație.) 6. demitere, destituire, scoatere, (înv. și fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva dintr-o funcție.) 7. concediere, scoatere. (~ cuiva din slujbă.) 8. înlăturare, ridicare, ridicat. (~ unui colț din văl.) 9. curățare, eliminare, înlăturare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 10. eliminare, înlăturare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 11. evitare, împiedicare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 12. înlăturare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 13. abatere, deviație, deviere, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.)

Îndepărtare ≠ apropiere

ÎNDEPĂRTÁ vb. 1. a (se) depărta, a (se) distanța. (Se ~ unii de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. v. izola. 3. a (se) depărta, a (se) dezlipi. (Să nu te ~ de mine!) 4. v. spația. 5. v. izgoni. 6. v. exclude. 7. v. destitui. 8. v. concedia. 9. v. ridica. 10. v. scoate. 11. v. curăța. 12. v. înstrăina. 13. v. înlătura. 14. v. evita. 15. v. risipi. 16. a înlătura, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 17. v. abate.

ÎNDEPĂRTA vb. 1. a (se) depărta, a (se) distanța. (Se ~ unii de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) izola. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. a (se) depărta, a (se) dezlipi. (Să nu te ~ de mine!) 4. a depărta, a distanța, a rări, a spația, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.) 5. a alunga, a depărta, a goni, a izgoni, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprînji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ de la sine.) 6. a elimina, a exclude, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 7. a demite, a destitui, a scoate, (înv. și fam.) a mazili. (L-a ~ din funcție.) 8. a concedia, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.) 9. a înlătura, a lua, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 10. a depărta, a elimina, a înlătura, a scoate. (~ petele de grăsime de pe haine.) 11. a curăța, a elimina, a înlătura. (A ~ murdăria de pe jos.) 12. a se depărta, a se înstrăina. (S-a ~ de tot de noi.) 13. a elimina, a înlătura, a suprima. (A ~ cauza răului.) 14. a evita, a se feri, a împiedica, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 15. a risipi, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 16. a înlătura, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 17. a se abate, a se depărta, a devia, a divaga, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.)

A (se) îndepărta ≠ a (se) apropia

A îndepărta ≠ a apropia

A se îndepărta ≠ a se apropia

Intrare: îndepărtare
îndepărtare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndepărtare
  • ‑ndepărtare
  • îndepărtarea
  • ‑ndepărtarea
plural
  • îndepărtări
  • ‑ndepărtări
  • îndepărtările
  • ‑ndepărtările
genitiv-dativ singular
  • îndepărtări
  • ‑ndepărtări
  • îndepărtării
  • ‑ndepărtării
plural
  • îndepărtări
  • ‑ndepărtări
  • îndepărtărilor
  • ‑ndepărtărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndepărtare, îndepărtărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îndepărta DEX '98 DEX '09

îndepărta, îndepărtezverb

  • 1. tranzitiv A face să fie sau a ține departe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înlătura antonime: apropia
    • format_quote Cînd vreunul dintre flăcăi dă să puie mîna pe cîte ceva, ele-i îndepărtează cu năfrămile. SEVASTOS, N. 160. DLRLC
    • format_quote Tot nu înceta... să întărîte pe împăratul, ca doar ar pedepsi și ar îndepărta pe împărăteasa. SBIERA, P. 110. DLRLC
    • 1.1. A scoate pe cineva din funcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: concedia
  • 2. reflexiv A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scrii că te simți așa lîngă el, streină, parcă ceva s-a îndepărtat. C. PETRESCU, Î. II 64. DLRLC
    • format_quote Cum s-au îndepărtat zmăul, au și ieșit musca din crăpăturică. SBIERA, P. 75. DLRLC
    • 2.1. A se abate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să nu ne îndepărtăm de la subiect. DLRLC
etimologie:
  • În + depărta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.