eliminare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nări / E: elimina] 1 Punere în stare de libertate a unor substanțe, elemente chimice etc. dintr-un amestec, dintr-o combinație etc. Si: eliminat¹ (1-2), eliminație (1-2). 2 Degajare a căldurii Si: eliminat¹ (3), eliminație (3). 3-5 Excludere (a cuiva sau) a ceva dintr-o colectivitate, dintr-o acțiune, dintr-un ansamblu etc. Si: eliminat¹ (4-5), eliminație (4-5). 6 (Pex) Neacceptare a unei idei Si: eliminat¹ (6), eliminație (6). 7-8 (Pex) Respingere (a cuiva sau) a ceva Si: eliminat¹ (7-8), eliminație (7-8). 9 Suprimare a existenței a ceva Si: eliminat¹ (9), eliminație (9). 10 (Rar) Radiere dintr-un text, de pe o listă etc. Si: eliminat¹ (10), eliminație (10). 11 (Mat) Excludere a unei necunoscute dintr-o ecuație algebrică Si: eliminat¹ (11). 12-13 (Spc) Excludere a unor elevi sau studenți dintr-o unitate de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă determinată Si: eliminat¹ (12-13). 14 (Pex) Refuz de a primi un candidat la un examen Si: eliminat¹ (14). 15 Scoatere a unei persoane dintr-o funcție Si: eliminat¹ (15). 16-17 (Spc) Înlăturare dintr-o competiție a unor sportivi, concurenți etc. în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină Si: eliminat¹ (16-17). 18 Ieșire pe cale naturală din organism a unor substanțe, secreții etc. Si: eliminat¹ (18), eliminație (11). 19 (Spc; d. aer) Expirare.

ELIMINÁRE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina. În perioada actuală statul realizează în mod consecvent politica de îngrădire și eliminare a elementelor capitaliste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 534. ♦ Îndepărtare a unui elev din școală. Această greșeală gravă... i-a adus eliminarea din toate școlile statului. GALACTION, O. I 116.

ELIMINÁRE s.f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. [< elimina].

ELIMINÁRE s. f. acțiunea de a elimina. ♦ a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. (< elimina)

*eliminațiúne f. (lat. eliminátio, -ónis). Acțiunea de a elimina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

elimináre s. f., g.-d. art. eliminắrii; pl. eliminắri

elimináre s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări

ELIMINÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. curățare. 3. v. suprimare. 4. v. evacuare. 5. v. excludere. 6. v. înlăturare.

ELIMINARE s. 1. anulare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. curățare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 3. înlăturare, scoatere, suprimare. (~ condimentelor din alimentație.) 4. evacuare. (~ fecalelor.) 5. excludere, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ lui dintr-o organizație.) 6. îndepărtare, înlăturare, suprimare. (~ cauzelor răului.)