înlăturare sf [At: DDRF / Pl: ~rări / E: înlătura] 1 Îndepărtare (2). 2 Eliminare. 3 Excludere.

ÎNLĂTURÁRE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare. Prin înlăturarea monarhiei a fost dărîmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. IST. R.P.R. 747.

înlătura vt [At: NEGRUZZI, S. I, 290 / Pzi: înlătur / E: în + laturi] 1 A da la o parte. 2 A face să dispară.

ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta, a alunga; p. ext. a face să dispară. Partidul nu cunoaște greutăți pe care să nu le poată înlătura cu sprijinul maselor largi ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, A. L. 24. Înlătură oarecum groaza ce sta gata să-l coprinză. ISPIRESCU, L. 100.

A ÎNLĂTURÁ înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături

înlăturà v. 1. a pune deoparte; 2. a se da la o parte. [V. lature].

înlắtur și -éz, a -á v. tr. (d. lature). Daŭ la o parte, depărtez, suprim: a înlătura bolovaniĭ din drum, o dificultate.

înlăturáre s. f., g.-d. art. înlăturắrii

înlăturáre s. f., g.-d. art. înlăturării; pl. înlăturări

înlăturá (a ~) vb., ind. prez. 3 înlắtură

înlăturá vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 sg. și pl. înlătură, perf. s. 1 sg. înlăturái

înlătur, -rare inf. s.

ÎNLĂTURÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. curățare. 3. v. eliminare. 4. v. ridicare. 5. v. excludere. 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. v. evitare. 10. v. aplanare.

ÎNLĂTURARE s. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. curățare, eliminare, îndepărtare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 3. eliminare, scoatere, suprimare. (~ dulciurilor din alimentație.) 4. îndepărtare, ridicare, ridicat. (~ unui colț din văl.) 5. eliminare, excludere, îndepărtare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.) 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. evitare, împiedicare, îndepărtare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 10. aplanare, (rar) pacificare. (~ unui conflict.)

ÎNLĂTURÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana.

ÎNLĂTURA vb. 1. a anula, a elimina, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a depărta, a elimina, a îndepărta, a scoate. (~ petele de grăsime de pe haine.) 3. a curăța, a elimina, a îndepărta. (~ murdăria de pe jos.) 4. a elimina, a scoate, a suprima, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 5. a îndepărta, a lua, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 6. a elimina, a exclude, a îndepărta, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 11. a aplana, (rar) a pacifica. (A ~ un conflict.)