devia vti [At: TIMPUL 1856 nr. 1 1 / P: ~ia / Pzi: ~iez / E: fr dévier] 12 (A face sashi schimbe sau) ashi schimba directzia Si: a (se) abate (rar) a (se) deviatziona (12). 34 (Fig) A (se) indeparta de la subiectul in discutzie de la o conceptzie Si: (rar) a (se) deviatziona (34). 56 (Pex; fig) A (se) abate de la o conduita corecta Si: (rar) a (se) deviatziona (56).

DEVIÁ deviez vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o directzie data. 2. Fig. A schimba directzia; a se indeparta (de la subiect) a se abate (de la directzia apucata de la calea fireasca de la calea cea buna); p. ext. a incepe sa faca lucruri necorecte a calca strimb. A devia de la principiile morale. ▭ Stai domnule k iar deviem. CAMIL PETRESCU U. N. 333. ◊ Tranz. Facindumi o datorie de ai devia atentzia in alta parte... am fost de o locvacitate copioasa shi sustzinuta. IBRAILEANU A. 79. ♦ (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politica justa marxistleninista a partidului. Pronuntzat: via.

DEVIÁ vb. I. intr. 1. A se abate a se indeparta de la o anumita directzie. 2. (Fig.) A se abate a se departa de la subiect; (p. ext.) a incepe sa faca lucruri necorecte a desconsidera cinstea corectitudinea. [Pron. via p. i. 36 iaza ger. iind. / < fr. dévier it. lat. deviare].

DEVIÁ vb. I. intr. tr. a (se) abate de la directzia data. II. intr. (fig.) a se departa de la subiect; (p. ext.) a incepe sa faca lucruri necorecte a porni pe un drum greshit. (< fr. dévier lat. deviare)

A DEVIÁ ~éz intranz. 1) A se abate de la directzia data (sub influentza vantului sau a curentzilor). Mingea a~at. 2) A se abate de la calea buna (comitzand fapte reprobabile). 3) fig. A se indeparta de la subiectul discutziei. [Sil. via] /<fr. dévier lat. deviare

devià v. 1. a se abate din drum dela directziunea primitiva; 2. fig. a se departa din calea cea buna dela bunele principii.

* deviéz v. intr. (lat. deviare d. via cale). Ma abat din drum. Fig. Ma abat din linia buneĭ purtarĭ: nu devia! V. tr. Fac sa schimbe directziunea: a devia corabia.

deviá (a ~) (via) vb. ind. prez. 3 deviáza 1 pl. deviém (viem); conj. prez. 3 sa deviéze; ger. deviínd (viind)

deviá vb. (sil. via) ind. prez. 1 sg. deviéz 3 sg. shi pl. deviáza 1 pl. deviém (sil. viem); conj. prez. 3 sg. shi pl. deviéze; ger. deviínd (sil. viind)

devia (ia) (ind. prez. 3 sg. shi pl. deviaza 1 pl. deviem)

deviez iaza 3 ieze 3 conj. viind ger. viere inf. s.

DEVIÁ vb. 1. a abate a muta a schimba. (A ~ un curs de apa.) 2. v. abate.

DEVIA vb. 1. a abate a muta a schimba. (A ~ un curs de apa.) 2. a se abate a se departa a divaga a se indeparta (inv.) a (se) scapata. (A ~ de la subiect.)