DEVIÁ deviez vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o directzie data. 2. Fig. A schimba directzia; a se indeparta (de la subiect) a se abate (de la directzia apucata de la calea fireasca de la calea cea buna); p. ext. a incepe sa faca lucruri necorecte a calca strimb. A devia de la principiile morale. ▭ Stai domnule k iar deviem. CAMIL PETRESCU U. N. 333. ◊ Tranz. Facindumi o datorie de ai devia atentzia in alta parte... am fost de o locvacitate copioasa shi sustzinuta. IBRAILEANU A. 79. ♦ (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politica justa marxistleninista a partidului. Pronuntzat: via.