deviere sf [At: PONTBRIANT D. / P: ~ie~ / V: (inv) ~iare / Pl: ~ri / E: devia] 13 Deviatzie (1 2 3). 4 Indepartare de la linia politica a unui partid Si: (rar) deviatzionism (1).

DEVIÉRE devieri s. f. Faptul de a devia. 1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic. 2. Fig. Abatere din calea apucata sau de la linia justa. Pe acest parcurs intortocheat se pot intimpla devieri. CAMIL PETRESCU T. III 487. ♦ Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia justa marxistleninista a partidului shi ajungerea lui pe o linie dushmanoasa clasei muncitoare. Deviere de dreapta. Deviere de stinga. ▭ Vigilentza revolutzionara cere intransigentza cu adevarat bolshevica fatza de orice devieri de la internatzionalismul proletar. GHEORGHIUDEJ Art. CUV: 422. Pronuntzat: vie.

DEVIÉRE s.f. Actziunea de a devia; deviatzie. [< devia].

DEVIÉRE ~i f. 1) v. A DEVIA. 2) Abatere a unei persoane sau a unui grup de persoane din cadrul unui partid de la vederile politice general adoptate. ~ de dreapta. ~ de stanga. 3) Abatere a unui curs de apa in vederea executarii unor lucrari in albia acestuia. [Art. devierea; G.D. devierii; Sil. vie] /v. a devia

deviare sf vz deviere

* deviatziúne f. (lat. deviátio ónis). Actziunea de a devia: deviatziunea luminiĭ. Schimbare in directziunea naturala: deviatziunea coloaneĭ vertebrale. Fig. Schimbare in purtare: deviatziune in principiĭ. SHi átzie dar maĭ des áre saŭ ére.

deviére (vie) s. f. g.d. art. deviérii; pl. deviéri

deviére s. f. (sil. vie) g.d. art. deviérii; pl. deviéri

deviere

deviez iaza 3 ieze 3 conj. viind ger. viere inf. s.

DEVIÉRE s. 1. abatere deviatzie indepartare mutare schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. v. deflexiune. 3. v. abatere.

DEVIERE s. 1. abatere deviatzie indepartare mutare schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. (FIZ.) deflexiune deviatzie. (~ unui fascicul de particule.) 3. abatere anomalie. (Sa produs o ~ inexplicabila.)