10 definitzii pentru destituire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESTITUÍRE destituiri s. f. Actziunea de a destitui shi rezultatul ei; scoatere din functzie. V. destitui.
DESTITUÍRE destituiri s. f. Actziunea de a destitui shi rezultatul ei; scoatere din functzie. V. destitui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
destituire sf [At: STAMATI D. / Pl: ~ri / E: destitui] Indepartare disciplinara dintrun post dintro functzie Si: concediere demitere destituit1 (rar) destitutzie Vz (inv) mazilire1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESTITUÍRE s. f. Actziunea de a destitui; scoatere din functzie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESTITUÍRE s.f. Actziunea de a destitui shi rezultatul ei; destitutziune dare afara. [< destitui].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*destitutziúne f. (lat. destitútio ónis V. constitutziune). Actziunea de a destituĭ. Hirtia pin care comunica cuĭva k e pedepsit pin aceasta actziune. SHi útzie uíre.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
destituíre s. f. g.d. art. destituírii; pl. destituíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
destituíre s. f. (sil. tui) g.d. art. destituírii; pl. destituíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESTITUÍRE s. demitere indepartare scoatere (inv. shi fam.) mazilire mazilit (fig.) debarcare. (~ cuiva dintro functzie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESTITUIRE s. demitere indepartare scoatere (inv. shi fam.) mazilire mazilit. (~ cuiva dintro functzie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Destituire ≠ angajare
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
destituire, destituirisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a destitui shi rezultatul ei; scoatere din functzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: destitutziune
etimologie:
- destitui DEX '09 DEX '98 DN