zdruncinat¹ sn [At: DDRF / Pl: ? / E: zdruncina] (Rar) Zguduitura (1).

zdruncinat² ~a a [At: CORESI EV. 468 / V: zdruncit (ivr) str~ struncit (reg) stranciunat (ivr) strancenat / S shi: sd~ / Pl: ~atzi ~e / E: zdruncina] 1 (D. obiecte constructzii fiintze arbori etc. sau d. partzi ale lor) Zguduit² (1). 2 (D. obiecte) Care sa deteriorat in urma unor zguduituri a unor lovituri puternice etc. Si: zguduit² (2). 3 (D. oameni) Care nu mai este hotarat Si: zguduit² (3) clatinat² (3) shovaitor. 4 (Irg; d. fiintze mai ales d. oameni shi facultatzile lor psihice) Zdrobit² (8). 5 (D. oameni) Care shia pierdut trainicia fortza etc. Si: clatinat² (6) slabit shubrezit zguduit² (4). 6 (Rar; d. oameni) Zbuciumat (1). 7 (Rar; d. oameni) Indurerat.

zdruncinat a adj. 1 (despre obiecte constructzii etc.) Care este zguduit clatinat hurducat. ◊ (despre oameni sau despre partzi ale corpului lor) Calul... ma tirashte in partea ailalta... Pe cind ma ridic zdruncinat auz foshneala printre coceni (CAR.). 2 (despre obiecte) Care este deteriorat zdrobit strivit (in urma unor lovituri puternice). Trebuie sa urci o scara strimba shi zdruncinata (K. PETR.). 3 (despre oameni) Care shia pierdut fortza care este shubrezit slabit. Dupa o zacere de friguri shi aiureli baiatul ramasese zdruncinat (VOIC.). 4 Fig. (despre oameni) Care este tulburat (sufleteshte). Eram prea zdruncinat sufleteshte k sami arda de invatzatura (H. LOV.). • pl. tzi te. /v. zdruncina.

ZDRUNCINÁT A zdruncinatzi te adj. 1. Zguduit clatinat zgiltziit; hurducat. Sa ridicat zdruncinat de cazatura. CARAGIALE O. III 58. ♦ Zdrobit sfarimat strivit. Foi de iedera shi varza sarata shi zdruncinata. I. CR. II 296. ♦ SHubrezit slabit. Sanatate zdruncinata. 2. Fig. Nehotarit tulburat clintit (in convingeri intro hotarire). Milescu se uita repede la Mihai shi apoi la sine insushi. Un moment paru zdruncinat in hotarirea lui. ZAMFIRESCU R. 72. Varianta: struncinát a (NEGRUZZI S. II 267) adj.

ZDRUNCINÁT A zdruncinatzi te adj. Tulburat sufleteshte. V. zdruncina.

ZDRUNCINÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A ZDRUNCINA shi A SE ZDRUNCINA. 2) Care se afla intro stare de tulburare sufleteasca puternica. /v. a zdruncina

strancenat ~a a vz zdruncinat²

strancinat^[1] ~a a vz zdruncinat²

struncinat ~a a vz zdruncinat²

zdruncit ~a a vz zdruncinat²

STRUNCINÁT A adj. v. zdruncinat.

sdruncinat a. fig. agitat: vieatza sdruncinata.

ZDRUNCINÁT adj. v. dezechilibrat.

ZDRUNCINÁT s. 1. v. cutremuratura. 2. v. hurducatura.

ZDRUNCINAT adj. dezechilibrat tulburat (fig.) dezaxat (livr. fig.) detracat. (Om cu mintea ~.)

ZDRUNCINAT s. 1. clatinare clatinat clatinatura cutremurare cutremurat cutremuratura scuturare scuturat scuturatura zdruncinare zdruncinatura zgiltziiala zgiltziire zgiltziit zgiltziitura zguduiala zguduire zguduit zguduitura. (La seism sa simtzit un ~ puternic.) 2. clatinare clatinat clatinatura hurducare hurducat hurducatura scuturare scuturat scuturatura zdruncinare zdruncinatura zgiltziiala zgiltziire zgiltziit zgiltziitura zguduiala zguduire zguduit zguduitura (pop.) zdruncin. (~ unei carutze pe un drum cu hirtoape.)