zdruncinat a adj. 1 (despre obiecte constructzii etc.) Care este zguduit clatinat hurducat. ◊ (despre oameni sau despre partzi ale corpului lor) Calul... ma tirashte in partea ailalta... Pe cind ma ridic zdruncinat auz foshneala printre coceni (CAR.). 2 (despre obiecte) Care este deteriorat zdrobit strivit (in urma unor lovituri puternice). Trebuie sa urci o scara strimba shi zdruncinata (K. PETR.). 3 (despre oameni) Care shia pierdut fortza care este shubrezit slabit. Dupa o zacere de friguri shi aiureli baiatul ramasese zdruncinat (VOIC.). 4 Fig. (despre oameni) Care este tulburat (sufleteshte). Eram prea zdruncinat sufleteshte k sami arda de invatzatura (H. LOV.). • pl. tzi te. /v. zdruncina.