zguduit¹ sn [At: DS / Pl: ? / E: zgudui] Zguduitură (1).

zguduit², ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: zgudui] 1 (D. obiecte, construcții, ființe, arbori etc. sau părți ale lor) Care este scos din poziția inițială și mișcat (cu putere) brusc, repetat și dezordonat în toate direcțiile, producând un zgomot caracteristic Si: zdruncinat² (1), clătinat² (1), hâțâit² (1), hurducat² (3), hurducăit² (3), scuturat², zgâlțâit² (1), (reg) bălăbănit² (4). 2 (D. obiecte) Zdruncinat² (2). 3-4 (D. oameni) Zdruncinat² (3, 5). 5 (Îrg; d. ființe; mai des d. oameni și facultățile lor psihice) Zdrobit² (8). 6 (Rar; d. oameni) Zbuciumat (1). 7 (Rar; d. oameni) Îndurerat.

zguduit¹ s.n. Zguduire. • /v. zgudui.

zguduit², -ă adj. 1 (despre obiecte, construcții etc. sau despre părți ale lor) Care este clătinat din temelii; zdruncinat. ♦ Fig. (despre oameni) Care este agitat, frămîntat. „Sîntem pierduți”, gîndi zguduit Varga (POPOV.). 2 Fig. Care este emoționat puternic, impresionat, înfiorat. Voinescu le povesti zguduit de ce știa despre lupta din fața cazărmii (CA. PETR.). • pl. -ți, -te. /v. zgudui.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. 1. Clătinat din temelii, zdruncinat, șubrezit. La suirea lor pe tron, Ghica și Sturza au găsit țările zguduite pînă în temelie. GHICA, S. 119. 2. Fig. înfiorat, mișcat, cutremurat.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat, înfiorat. – V. zgudui.

ZGUDUÍT adj. cutremurat. (A rămas ~ de vestea primită.)

ZGUDUÍT s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. v. hurducare. (~ul unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)

ZGUDUIT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimîntat, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ de vestea primită.)

ZGUDUIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduitură. (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)

zguduit, zguduituri s. n. v. zguduială.