zdruncinat² ~a a [At: CORESI EV. 468 / V: zdruncit (ivr) str~ struncit (reg) stranciunat (ivr) strancenat / S shi: sd~ / Pl: ~atzi ~e / E: zdruncina] 1 (D. obiecte constructzii fiintze arbori etc. sau d. partzi ale lor) Zguduit² (1). 2 (D. obiecte) Care sa deteriorat in urma unor zguduituri a unor lovituri puternice etc. Si: zguduit² (2). 3 (D. oameni) Care nu mai este hotarat Si: zguduit² (3) clatinat² (3) shovaitor. 4 (Irg; d. fiintze mai ales d. oameni shi facultatzile lor psihice) Zdrobit² (8). 5 (D. oameni) Care shia pierdut trainicia fortza etc. Si: clatinat² (6) slabit shubrezit zguduit² (4). 6 (Rar; d. oameni) Zbuciumat (1). 7 (Rar; d. oameni) Indurerat.