VIRÁJ viraje s. n. 1. Faptul de a vira de a(shi) schimba orientarea de mers; cotire. ♦ Portziune curba de shosea cu raza de curbura mica. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substantze cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. shi: virajuri. Var.: (rar) virágiu s. n.] Din fr. virage.

viraj sn [At: RESMERITZA D. / V: (asr) ~agiu / Pl: ~e (rar) ~uri / E: fr virage] 1 Schimbare a directziei de mers a unui vehicul Si: virare (1) (rar) virat¹ (1). 2 (Fig) Schimbare brusca de atitudine a cuiva. 3 Portziune curba a unei piste sau a unei shosele cu raza de curbura mica. 4 (Fot) Schimbare a culorii unei copii fotografice prin tratare chimica Si: virare (6). 5 (Chm) Schimbare a culorii unei substantze sub actziunea unui reactiv Si: virare (7).

viraj s.n. 1 Faptul de a vira de a(shi) schimba directzia de mers; cotire. ♦ Fig. Schimbare brusca de atitudine de opinii etc. Multzi il socot k un viraj decisiv in istoria gindirii (RALEA). 2 Portziune curba de shosea cu raza mica de curbura. 3 Evolutzie a unui avion pe o traiectorie curba in plan orizontal. 4 (chim.) Modificare a culorii unei substantze cu ajutorul unui reactiv. ♦ (fotogr.) Schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. • pl. e uri. shi (inv.) viragiu s.n. /<fr. virage.

VIRÁJ viraje s. n. 1. Faptul de a vira de a(shi) schimba directzia de mers; cotire. ♦ Portziune curba de shosea cu raza de curbura mica. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substantze cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. shi: virajuri. Var.: (rar) virágiu s. n.] Din fr. virage.

VIRÁJ viraje s. n. 1. Faptul de a vira; schimbare de directzie cotire. Virajele strinse la verticala shi decolarile sale spectaculoase stirnisera o admiratzie fara seaman. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 328 2/5. ♦ Curba de shosea cu raza de curbura mica. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substantze; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. Pl. shi: virajuri (C. PETRESCU O. P. I 208). Varianta: virágiu viragii (C. PETRESCU I. II 96 id. C. V. 239) s. n.

VIRÁJ s.n. 1. Faptul de a vira; cotire ocolire. ♦ Portziune de shosea in curba cu curbura foarte mica. ♦ Evolutzie a unui avion pe o traiectorie curbilinie orizontala. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substantze; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. je juri var. viragiu s.n. / < fr. virage].

VIRÁJ s. n. 1. faptul de a vira (1). 2. portziune curba de shosea cu curbura foarte mica. 3. evolutzie a unui avion pe o traiectorie curba in plan orizontal. 4. schimbare a culorii unei substantze a unui pozitiv fotografic. (< fr. virage)

VIRÁJ ~e n. 1) Mishcare a unui vehicul care ishi schimba (brusc) directzia. 2) Loc unde se face o schimbare de directzie; cotitura; cot. 3) chim. Schimbare a culorii unui indicator k semn al sfarshitului unei reactzii. 4) Transformare chimica care o sufera imaginea fotografica. /<fr. viraje

*viráj n. pl. e shi urĭ (fr. vĭrage). Actziunea de a vira cirmire ocolire (cu luntrea cu bicicleta cu automobilu cu aeroplanu): un viraj indraznetz. Locu unde se vireaza cotitura: virajele unuĭ velodrom. Actziunea de a vira o fotografie. Apa in care o puĭ k s’o virezĭ. V. ocol tircol raĭta.

viragiu sn vz viraj

viragiu s.n. v. viraj.

VIRÁGIU s.n. v. viraj.

viráj s. n. pl. viráje

viráj s. n. pl. viráje

viraj pl. viraje

viraj je.

VIRÁJ s. 1. v. cotire. 2. v. curba.

VIRAJ s. 1. cirmire cirmit cotire cotit virare virat (pop.) cirnire cirnit. (~ al unui vehicul.) 2. (concr.) cotitura curba. (La ~ lasa vehiculul mai incet.)

VIRAJ evolutzie a unei aeronave sau a unui parashutist in cadere libera pe o traiectorie circulara. Virajul se poate fectua shi din pozitzia pe spate. Viraj glisat glisada (v.).

INDICATOR DE VIRAJ aparat giroscopic care indica viteza unghiulara de rotatzie a aeronavei in plan orizontal. Este utilizat in special in cadrul zborului fara vizibilitate dar shi pentru controlul calitatzii zborului (corectitudinea manvevrarii comenzilor in timpul virajului).

INDICATOR DE VIRAJ SHI GLISADA giroclinometru.