VIRÁJ viraje s. n. 1. Faptul de a vira; schimbare de directzie cotire. Virajele strinse la verticala shi decolarile sale spectaculoase stirnisera o admiratzie fara seaman. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 328 2/5. ♦ Curba de shosea cu raza de curbura mica. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substantze; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. Pl. shi: virajuri (C. PETRESCU O. P. I 208). Varianta: virágiu viragii (C. PETRESCU I. II 96 id. C. V. 239) s. n.