VIRÁJ viraje s. n. 1. Faptul de a vira de a(shi) schimba directzia de mers; cotire. ♦ Portziune curba de shosea cu raza de curbura mica. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substantze cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. shi: virajuri. Var.: (rar) virágiu s. n.] Din fr. virage.