vicia [At: COSTINESCU / P: ~cia / V: (inv) vitzia / Pzi: ~iez / E: fr vicier lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintrun spatziu inchis) cu mirosuri neplacute cu bioxid de carbon provenit din respiratzie etc. 2 vt A face k aerul din mediul inconjurator sa devina nociv prin emanatzii chimice prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplacute a emanatziilor chimice a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face sa se abata de la linia moralitatzii a corectitudinii etc. Si: a corupe (6) a perverti a strica. 7 vtf (Fig) A face sashi piarda din valoare. 8 vt (Jur) A face k un act o clauza etc. sa devina defectuoase (determinand anularea).

vicia vb. I. tr. 1 (compl. indica aerul din spatzii inchise sau din mediul inconjurator) A altera cu mirosuri neplacute cu dioxid de carbon provenit din respiratzie etc.; a face sa devina nociv prin emanatzii chimice prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplacute a emanatziilor chimice a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substantza a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrarii; a altera manifestarea de vointza a partzilor la incheierea actului juridic (determinind anularea). 3 (compl. indica oameni colectivitatzi umane mediul social sau insushiri deprinderi etc. ale oamenilor) A face sa se abata de la linia moralitatzii a corectitudinii sau a face sa se transforme in rau; a corupe a perverti a strica. Dorintza de avere viciaza comportarea oamenilor. 4 Fig. A face sa se deterioreze sa se strice. O oarecare sila de arta viciaza uneori poeme care incep admirabil (PERP.). • sil. cia. prez.ind. iez. shi (inv.) vitzia vb. I. /<fr. vicier lat. vitiare.

VICIÁ videz vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica a face daunator pentru respiratzie. ♦ Fig. A corupe a deprava a strica. Lenea viciaza moravurile. 2. (Jur. cu privire la acte dispozitzii etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescriptzii). Pronuntzat: cia.

VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul al face impropriu pentru respiratzie. ♦ (Fig.) A corupe a deprava. 2. (Jur.) A face k un act sa fie defectuos nevalabil nul. [Pron. cia p. i. 36 iaza ger. iind part. iat. / < fr. vicier cf. lat. vitiare].

VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul al face impropriu pentru respiratzie. 2. (jur.) a face k un act sa fie defectuos nevalabil nul. II. tr. refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)

A VICIÁ ~éz tranz. 1) A face sa se vicieze. 2) jur. (acte clauze) A face sa nu mai fie valabil. /<fr. vicier

A SE VICIÁ ma ~éz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge in stare de declin moral; a se corupe; a decadea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

vitzia vb. I. v. vicia.

*viciéz V. vitziez.

*vitziéz v. tr. (lat. vitiare fr. vicier). Stric: aer vitziat. Jur. Fac nul defectuos: cea maĭ mica omisiune poate vitzia un act. SHi viciez.

viciá (a ~) (cia) vb. ind. prez. 3 viciáza 1 pl. viciém (ciem); ger. viciínd (ciind)

viciá vb. (sil. cia) ind. prez. 1 sg. viciéz 3 sg. shi pl. viciáza 1 pl. viciém (sil. ciem); ger. viciínd (sil. ciind)

vicia (ia) (ind. prez. 3 sg. shi pl. viciaza 1 pl. viciem ger. viciind part. viciat)

VICIÁ vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.

VICIA vb. 1. a (se) altera a (se) polua a (se) strica. (Aerul din incapere sa ~.) 2. a (se) corupe a decadea a (se) deprava a (se) desfrina a (se) destrabala a (se) perverti a (se) strica (rar) a (se) dezmatza (inv.) a (se) sminti. (Sa ~ intrun mediu imoral.)

A vicia ≠ a purifica