optziuni
  • info

12 definitzii pentru deprava

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRAVÁ depravez vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge a deveni depravat; a se corupe. Din fr. dépraver lat. depravare.

DEPRAVÁ depravez vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge a deveni depravat; a se corupe. Din fr. dépraver lat. depravare.

deprava vr [At: SHAINEANU D. U. / Pzi: ~vez / E: fr dépraver lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfranat.

DEPRAVÁ depravez vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge a deveni depravat decazut desfrinat; a se descompune din punct de vedere moral.

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfranat decazut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver it. lat. depravare].

DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver lat. depravare)

A SE DEPRAVÁ ma ~éz intranz. A duce o viatza de placeri ushoare; a trai in desfrau; a se desfrana; a se destrabala; a se strica. /<fr. dépraver lat. depravare

depravà v. 1. a strica a schimba in rau: mancarile crude depraveaza stomacul; 2. a corupe a perverti: a deprava tinerimea.

*depravéz v. tr. (lat. deprávo áre d. pravus raŭ corupt). Alterez stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc corup: a deprava obiceĭurile.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!depravá (a se ~) (depra) vb. refl. ind. prez. 3 se depraveáza

depravá vb. (sil. pra) ind. prez. 1 sg. depravéz 3 sg. shi pl. depraveáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEPRAVÁ vb. v. corupe.

DEPRAVA vb. a (se) corupe a decadea a (se) desfrina a (se) destrabala a (se) perverti a (se) strica a (se) vicia (rar) a (se) dezmatza (inv.) a (se) sminti. (Sa ~ intrun mediu imoral.)

Intrare: deprava
  • silabatzie: de-pra-va info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprava
  • depravare
  • depravat
  • depravatu‑
  • depravand
  • depravandu‑
 singular plural
  • depraveaza
  • depravatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • depravez
 (sa)
  • depravez
  • depravam
  • depravai
  • depravasem
a II-a (tu)
  • depravezi
 (sa)
  • depravezi
  • depravai
  • depravashi
  • depravaseshi
a III-a (el, ea)
  • depraveaza
 (sa)
  • depraveze
  • deprava
  • deprava
  • depravase
plural I (noi)
  • depravam
 (sa)
  • depravam
  • depravam
  • depravaram
  • depravaseram
  • depravasem
a II-a (voi)
  • depravatzi
 (sa)
  • depravatzi
  • depravatzi
  • depravaratzi
  • depravaseratzi
  • depravasetzi
a III-a (ei, ele)
  • depraveaza
 (sa)
  • depraveze
  • depravau
  • depravara
  • depravasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deprava, depravezverb

  • 1. (Despre oameni) A ajunge a deveni depravat; a se corupe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corupe
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.