POLUÁ poluez vb. I. Tranz. A face k aerul apa mediul inconjurator sa fie viciate de substantze reziduale desheuri etc. cu modificarea echilibrului natural shi efecte daunatoare asupra organismelor vii; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer ape mediu de viatza) A deveni nociv a se vicia. [Pr.: lua] Din fr. polluer.

polua [At: M. D. ENC. / P: ~lua / Pzi: ~uez / E: fr polluer] 1 vt A face k aerul apa mediul de viatza sa devina nocive din cauza materiilor chimice reziduale a desheurilor industriale a gazelor de eshapament etc. Si: a infecta a vicia. 23 vtr (D. aer apa mediul de viatza) A (se) vicia din cauza materiilor chimice reziduale a desheurilor industriale etc. 4 vt (Rar; fig) A profana. 5 vt (Fig) A perverti.

POLUÁ poluez vb. I. Tranz. A face k aerul apa mediul de viatza sa devina nocive din cauza materiilor chimice reziduale a desheurilor industriale a gazelor de eshapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer ape mediul de viatza) A deveni nociv a se vicia. [Pr.: lua] Din fr. polluer.

POLUÁ vb. I. tr. A infecta a murdari a face impur (apele aerul etc.). ♦ (Fig.) A perverti a murdari a intina. [Pron. lua. / < fr. polluer cf. lat. polluere].

POLUÁ vb. tr. 1. a infecta a vicia mediul inconjurator cu diverse substantze nocive. 2. (fig.) a profana a murdari. (< fr. polluer)

A POLUÁ ~éz tranz. (apa solul atmosfera etc.) A infecta cu impuritatzi daunatoare; a murdari facand nociv; a vicia. /<fr. polluer

poluá (a ~) (lua) vb. ind. prez. 3 polueáza 1 pl. poluắm (luam); conj. prez. 3 sa poluéze (lue); ger. poluand (luand)

poluá vb. (sil. lua) ind. prez. 1 sg. poluéz 3 sg. shi pl. polueáza 1 pl. poluam (sil. luam); conj. prez. 3 sg. shi pl. poluéze (sil. lue); ger. poluand (sil. luand)

POLUÁ vb. a (se) altera a (se) strica a (se) vicia. (Aerul din incapere sa ~.)

POLUA vb. a (se) altera a (se) strica a (se) vicia. (Aerul din incapere sa ~.)

A polua ≠ a depolua a epura a purifica