vicia vb. I. tr. 1 (compl. indica aerul din spatzii inchise sau din mediul inconjurator) A altera cu mirosuri neplacute cu dioxid de carbon provenit din respiratzie etc.; a face sa devina nociv prin emanatzii chimice prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplacute a emanatziilor chimice a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substantza a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrarii; a altera manifestarea de vointza a partzilor la incheierea actului juridic (determinind anularea). 3 (compl. indica oameni colectivitatzi umane mediul social sau insushiri deprinderi etc. ale oamenilor) A face sa se abata de la linia moralitatzii a corectitudinii sau a face sa se transforme in rau; a corupe a perverti a strica. Dorintza de avere viciaza comportarea oamenilor. 4 Fig. A face sa se deterioreze sa se strice. O oarecare sila de arta viciaza uneori poeme care incep admirabil (PERP.). • sil. cia. prez.ind. iez. shi (inv.) vitzia vb. I. /<fr. vicier lat. vitiare.