VÉGHE veghi s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (ia un mort). 2. Ocrotire paza straja. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care executa aceasta misiune. Din veghea (derivat regresiv).

veghe sf [At: LM / V: (ivr) veghi s / Pl: veghi (ivr) ~ / E: pvb veghea] 1 (De obicei in constructzii cu verbele „a sta” „a pune” „a fi” de care se leaga prin pp „de” rar „la”) TZinere sub observatzie Si: paza strajuire supraveghere veghere (1) (inv) vigla¹ (1). 2 (Ila) De ~ Care vegheaza (1). 3 (Ial) Care serveshte la paza. 4 (Ccr) Persoana sau grup de persoane care supravegheaza pe cineva sau ceva Vz paza straja garda santinela. 5 (Nav; spc; de obicei in constructzii cu verbele „a face” „a fi” etc. de care se leaga prin pp „de”) Supraveghere a orizontului (marii) cu scopul de a observa diferite semnalizari nave avioane obstacole de navigatzie etc. 6 (Ccr) Persoana sau grup de persoane din echipajul unei nave insarcinat cu veghea (5). 7 (In Roma antica) Fiecare din cele patru diviziuni egale in care era impartzita noaptea in functzie de schimbarea strajilor. 8 Stare fiziologica a fiintzelor caracterizata prin deplina activitate a centrilor nervoshi Si: trezie veghere (5) (rar) vegheat¹ (1) (lti; rar) vigilatzie (1) vigilentza (3) (inv; liv) vigilie (1) (ivp) priveghere priveghi¹. 9 Stare a unei persoane care ramane treaza noaptea sau in orele in general consacrate somnului Si: trezie veghere (6) (rar) vegheat¹ (2) (lti; rar) vigilatzie (2) vigilentza (4) (inv; liv) vigilie (2) (ivp) priveghere priveghi¹. 10 (Is) Lampa de ~ Lampa cu lumina slaba care ramane aprinsa in timpul noptzii Si: (nob) lampa de veghere (7). 11 Supraveghere a unui bolnav (stand noaptea la capataiul lui) Si: veghere (8). 12 (Rar) Priveghi¹ (la un mort). 13 Petrecere a noptzii (de catre monahi) spunand rugaciuni Si: priveghere (ivr) veghetura.

veghe s.f. 1 Faptul de a ramine treaz noaptea de a nu dormi in timpul noptzii; stare fiziologica a unei fiintze caracterizata prin deplina activitate a centrilor nervoshi; trezie nesomn veghere (inv.) vigilie. O ushoara abia simtzita bataie in usha curma intimitatea veghei... lui Mircea (TEOD.). ♦ Veghere la capatiiul unui bolnav pentru al ingriji. Era obosit de noptzile de veghe de la spital. 2 (de obicei in constr. cu vb. „a sta” „a pune” „a fi” de care se leaga prin prep. „de”) Faptul de a veghea ocrotire paza. Veghea soldatzilor a durat toata saptamina. ◊ Loc.adj. De veghe = de straja de paza ∆ Lumina de veghe = lumina slaba produsa de diferite corpuri de iluminat aprinsa in timpul noptzii. ◊ Fig. Opera scriitorului sta de veghe deasupra locului tacerii sale (E. LOV.). ♦ Concr. Persoana sau grup de persoane care vegheaza pe cineva sau ceva; straja garda santinela. 3 Priveghi (la un mort). 4 Veghere petrecuta in rugaciuni. • pl. veghi /de la veghea prin derivare regresiva.

VÉGHE (rar) veghi s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (la un mort). 2. Ocrotire paza straja. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care executa aceasta misiune. Din veghea (derivat regresiv).

VÉGHE (rar) veghi s. f. 1. Stare a fiintzei care este treaza care nu doarme; trezie. Ishi aducea aminte noptzile de veghe aplecarile peste patucul lui k sai asculte rasuflarea. BRATESCUVOINESHTI la CADE. ♦ Priveghi. Veghe la capatiiul unui mort. (Poetic) Faclie de veghe pe umezi morminte. EMINESCU O. I 37. 2. Ocrotire paza straja. ◊ Loc. adv. De veghe = de straja de paza. Pe acoperishul cel mai nalt din orash Poetul sta de veghe Scrutator peste kilometri shi leghe. BENIUC V. 126. De aici de unde sint la post eu urmaresc Cum urcancet spre cotanzapezita SHantzul In care ne aflam de veghe. CAMIL PETRESCU V. 65. (Poetic) Plopii umbre solitare in vazduhul neclintit Visatori k amorezii Stau de veghe la fereastra. TOPIRCEANU B. 69.

VÉGHE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; trezie. 2) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; straja; paza; garda. ◊ A sta de ~ a pazi. [Art. veghea; G.D. veghii] /v. a veghea

veghe f. 1. fapta de a veghia: faclie de veghe pe umezi morminte EM.; 2. starea celui treaz; 3. partea noptzii in diviziunea celor antici: Romanii impartziau noaptea in patru veghi. [Lat. VIGILIA].

véghe f. (d. a veghea saŭ d. lat. vĭgĭlia pop. *vĭglĭa de unde s’a facut *veglĭe veghe; it. veglio vegghia fr. veille). L. N. Actziunea de a veghea. Starea omuluĭ care vegheaza (care e treaz) trezie. La Romanĭ schimb de garda de santinele. (Noaptea era impartzita in patru veghĭ orĭ schimburĭ).

veghiu n. (poetic) veghere: te voiu urmari vrajmashe cu aprigul tau veghiu AL.

véghe s. f. art. véghea g.d. art. véghii; pl. veghi

véghe s. f. art. véghea g.d. art. véghii; pl. veghi

veghe ghea a.; ghi pl.

VÉGHE s. 1. v. nesomn. 2. priveghere trezie (inv. shi reg.) priveghi (reg.) privegheala. (In timpul ~i...) 3. v. paza. 4. garda paza straja (inv. in Mold.) aret. (Sta de ~.) 5. v. santinela.

VÉGHE s. v. paza paznic pazitor straja strajer.

VEGHE s. 1. nesomn trezie (livr.) vigilitate (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. priveghere trezie (inv. shi reg.) priveghi (reg.) privegheala. (In timpul ~...) 3. paza straja strajuire supraveghere veghere (rar) pazit priveghi (inv. shi pop.) priveghere (reg.) pazeala (inv.) nazirie pazire. (Serviciul de ~.) 4. garda paza straja (inv. in Mold.) aret. (Sta de ~.) 5. (MIL.) paza santinela straja (pop.) caraula pindar strajer (reg.) shilboc (prin Ban.) shalbocar. (~ se afla in post.)

veghe s. v. PAZA. PAZNIC. PAZITOR. STRAJA. STRAJER.

Veghe ≠ somn