priveghi¹ [At: PSALT. 188 / V: (pop) ~u (irg) prev~ (reg) prevechi prevegi ~eache sf ~echi ~eci ~eg ~ege sf ~eghe sf ~egi ~vichi / Pl: ~uri / E: priveghea] 1 sn Priveghere (4). 2 sn (Pgn) Serviciu religios de noapte care se oficiaza in diverse imprejurari speciale. 3 sn (Ban; Trs) Datina de a sta de veghe petrecand in ajunul unei sarbatori. 4 sn (Ban; Trs; pex) Foc in jurul caruia se petrece noaptea in ajunul sau in preajma unei sarbatori in cantece shi jocuri. 5 sn (Pop) Veghe. 6 sn Priveghere (5). 7 sn (Buc; pex) Cantec ce se canta la mort. 8 sn (Rar) Paza. 9 sm (Inv; ccr) Paznic². 10 sm (Rar) Strajuire. 11 sm (Inv; ccr) Straja. corectata

PRIVÉGHI priveghiuri s. n. 1. Vegherea unui mort noaptea inainte de inmormintare. Ramasera in priveghi feciorii holtei barbatzii de seama mortului dar mai ales rudeniile de toata seama. DAN U. 169. Se facuse tacere k la un priveghi. SADOVEANU P. M. 306. Sau adunat cu toatele la priveghi shi unde nu sau ashternut pe mincate shi pe baute veselinduse impreuna. CREANGA O. A. 145. 2. Veghe straja. (Fig.) In tacerea orashelor adormite sub priveghiul cuminte al lunii... e strigatul de revolta al copiilor ceshi apara parintzii. BARANGA V. A. 29. Varianta: privéghie priveghii (SLAVICI O. I 260) s. f.

PRIVÉGHI ~iuri n. pop. v. PRIVEGHERE. ◊ A sta la ~(sau de) ~ a priveghea. /v. a priveghea

privéghĭ n. pl. ghĭurĭ (vrom. preveghĭ lat. pervigĭlium). Veghere toata noaptea la un mort (cind se aduna la tzara flacaiĭ shi fetele shi familia mortuluĭ le da de mincat shi de baut). Priveghere serviciŭ religios noaptea.

preveghi¹ sn vz priveghi¹ corectata

preveghi¹ sn vz priveghi¹ corectata

prevegi sn vz priveghi¹ corectata

priveache sf vz priveghi¹

privechi sn vz priveghi¹ corectata

priveci sn vz priveghi¹ corectata

priveg sn vz priveghi¹ corectata

privege sf vz priveghi¹ corectata

priveghe sf vz priveghi

priveghiu sn vz priveghi¹

privegi sn vz priveghi¹

privichi sn vz priveghi¹

priveghiu n. 1. vegherea mai multora spre a lucra stand de vorba: seara se aduna flacaii shi fetele la priveghiu; 2. priveghere bisericeasca shi rugaciunile ce se fac cu acea ocaziune: priveghiul Nascatoarei de Dumnezeu; 3. veghere funebra: din priveghere tzioiu face un priveghiu AL.

privéghi (pop.) s. n. pl. privéghiuri

privéghi s. n. pl. privéghiuri

priveghiu ghiuri.

PRIVÉGHI s. priveghere (reg.) prevedenie prevedere (inv.) privegheat. (~ la un mort.)

PRIVÉGHI s. v. paza paznic pazitor priveghere straja strajer strajuire supraveghere supraveghetor trezie veghe veghere.

PRIVEGHI s. priveghere (reg.) prevedenie prevedere (inv.) privegheat. (~ la un mort.)

priveghi s. v. PAZA. PAZNIC. PAZITOR. PRIVEGHERE. STRAJA. STRAJER. STRAJUIRE. SUPRAVEGHERE. SUPRAVEGHETOR. TREZIE. VEGHE. VEGHERE.

priveghi (in folc. rom.) cantec ceremonial funebru cu arie de raspandire redusa la Transilvania de S intalnit sporadic in jud. Nasaud shi Cluj partzial in N Moldovei. Este executat in grup de femei „numite” (care nu sunt rude ale mortului) la miezul noptzii. Moshtenire a unei stravechi culturi autohtone (probabil getodace) p. are o tematica profana exprimata in versuri de o mare expresivitate shi frumusetze. Temele poetice sunt variate dar perfect cristalizate interventziile interpretelor fiind minime: cearta cucului cu moartea ramasul bun de la rude („striga moartea la fereastra”) vama cocoshdaiul (unele cantece poarta acest din urma nume sau „cantecul al mare”). Maica Domnului scrie mortzii cu cerneala plecarea rudelor dupa carul funebru pentru a ruga mortul sa mai ramana. Din punct de vedere structural cantecele apartzin unui strat arhaic: melodii silabice (rareori folosesc melisme*) material sonor redus la pentacordie (v. pentacord) minora forma de doua rar trei randuri melodice* cu cadentza (1) interioara pe 1 sau 2 (A₂ BI A_c; AI B₂ etc.); in formele contaminate cu melodica altor genuri (de ex. in tzinutul Padurenilor Hunedoara) forma este mai ampla. Unele teme sau motive poetice („calatoare”) se intalnesc putzin modificate shi in alte cantece ceremoniale funebre. V. bocet; cantecul bradului; Zori.

privéghi priveghiuri (preveghi) s.n. Veghere a unui mort noaptea inainte de inmormantare: „De cu seara precum shi in celelalte seri pana nui inmormantat se strang in priveghi. In aceste seri se strang la casa mortului tineri batrani. Tinerii se joaca in cartzi shi alte jocuri de petrecere iar batranii citesc” (Barlea 1924 II: 472); „Pa o frunza de curetí / Mio raspuns coi mén priveghi” (Biltziu 2006: 180). Der. regr. din priveghea (DEX MDA). Cuv. rom. > ucr. prewetje srb. privek „serbare nocturna”.

privéghi uri s.n. 1. Veghere a unui mort noaptea inainte de inmormantare: „De cu seara precum shi in celelalte seri pana nui inmormantat se strang in priveghi. In aceste seri se strang la casa mortului tineri batrani. Tinerii se joaca in cartzi shi alte jocuri de petrecere iar batranii citesc” (Barlea 1924 II: 472). Der. regr. din priveghea „a pazi” (< lat. pervigilare); Din rom. provin ucr. prewetje srb. privek „serbare nocturna”.