PRIVÉGHI priveghiuri s. n. 1. Vegherea unui mort noaptea inainte de inmormintare. Ramasera in priveghi feciorii holtei barbatzii de seama mortului dar mai ales rudeniile de toata seama. DAN U. 169. Se facuse tacere k la un priveghi. SADOVEANU P. M. 306. Sau adunat cu toatele la priveghi shi unde nu sau ashternut pe mincate shi pe baute veselinduse impreuna. CREANGA O. A. 145. 2. Veghe straja. (Fig.) In tacerea orashelor adormite sub priveghiul cuminte al lunii... e strigatul de revolta al copiilor ceshi apara parintzii. BARANGA V. A. 29. Varianta: privéghie priveghii (SLAVICI O. I 260) s. f.