VÉGHE (rar) veghi s. f. 1. Stare a fiintzei care este treaza care nu doarme; trezie. Ishi aducea aminte noptzile de veghe aplecarile peste patucul lui k sai asculte rasuflarea. BRATESCUVOINESHTI la CADE. ♦ Priveghi. Veghe la capatiiul unui mort. (Poetic) Faclie de veghe pe umezi morminte. EMINESCU O. I 37. 2. Ocrotire paza straja. ◊ Loc. adv. De veghe = de straja de paza. Pe acoperishul cel mai nalt din orash Poetul sta de veghe Scrutator peste kilometri shi leghe. BENIUC V. 126. De aici de unde sint la post eu urmaresc Cum urcancet spre cotanzapezita SHantzul In care ne aflam de veghe. CAMIL PETRESCU V. 65. (Poetic) Plopii umbre solitare in vazduhul neclintit Visatori k amorezii Stau de veghe la fereastra. TOPIRCEANU B. 69.