trezie sf [At: CANTEMIR I. I. II 99 / V: (inv) ~zvie / Pl: ~ii / E: treaz + ie] 1 Stare a celui care nu doarme Si: veghe. 2 (Reg; ilav) Pe ~zvie Pe nemancate. 3 (Ivp) Trezire (1). 4 (Fig) Stare a celui care este cu mintea limpede. 5 Stare a celui care nu este beat. 6 (Inv) Stare de vioiciune de agerime. 7 (Inv) Curatzenie sufleteasca Si: neprihanire. 8 (inv) Cumpatare (11). 9 (Pop; rar) Abilitate. 10 (Fig) Vigilentza.

TREZÍE trezii s. f. 1. Starea celui care este treaz care nu doarme; veghe. Mult mai tzine apasarea shi greutatea pe somnul shi trezia fiecaruia? DUMITRIU N. 194. Mi sar fi aratat semn in vis sau in trezie. SADOVEANU O. VIII 249. Cugetam... cu privirea atzipita pe lunecarea grabita a undelor... shi cumpaninduma pe hotarele dintre somn shi trezie. HOGASH M. N. 62. 2. Starea celui care e cu mintea limpede care nu e ametzit de bautura. Alei! doamne din domnie! Ieri ai fost dat la betzie; Astazi venishi la trezie Dar nai prins la cumintzie. ALECSANDRI P. P. 208.

TREZÍE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; veghe. * In ~ aievea. 2) Stare de om treaz. 3) fig. Stare de om cu mintea treaza; stare de om lucid. [G.D. treziei] /treaz + suf. ~ie

trezie f 1. starea celui treaz: ce face la betzie se caeshte la trezie PANN; 2. (moment de) deshteptare: cand era pe trezie. [Vechiurom. trezvie (v. treaz)].

trezíe f. (d. treaz). Rar. Starea saŭ timpu omuluĭ treaz (nebeat orĭ neadormit). Vechĭ trezvíe (infl. de vsl. trĭezvŭ).

trezíe s. f. art. trezía g.d. art. trezíei; pl. trezíi art. trezíile

trezíe s. f. art. trezía g.d. art. trezíei; pl. trezíi art. trezíile

TREZÍE s. 1. nesomn veghe (livr.) vigilitate (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. v. veghe.

TREZIE s. 1. nesomn veghe (livr.) vigilitate (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. priveghere veghe (inv. shi reg.) priveghi (reg.) privegheala. (~ lui na durat mult.)

Trezie ≠ betzie somn vis