veghe s.f. 1 Faptul de a ramine treaz noaptea de a nu dormi in timpul noptzii; stare fiziologica a unei fiintze caracterizata prin deplina activitate a centrilor nervoshi; trezie nesomn veghere (inv.) vigilie. O ushoara abia simtzita bataie in usha curma intimitatea veghei... lui Mircea (TEOD.). ♦ Veghere la capatiiul unui bolnav pentru al ingriji. Era obosit de noptzile de veghe de la spital. 2 (de obicei in constr. cu vb. „a sta” „a pune” „a fi” de care se leaga prin prep. „de”) Faptul de a veghea ocrotire paza. Veghea soldatzilor a durat toata saptamina. ◊ Loc.adj. De veghe = de straja de paza ∆ Lumina de veghe = lumina slaba produsa de diferite corpuri de iluminat aprinsa in timpul noptzii. ◊ Fig. Opera scriitorului sta de veghe deasupra locului tacerii sale (E. LOV.). ♦ Concr. Persoana sau grup de persoane care vegheaza pe cineva sau ceva; straja garda santinela. 3 Priveghi (la un mort). 4 Veghere petrecuta in rugaciuni. • pl. veghi /de la veghea prin derivare regresiva.