véghe f. (d. a veghea saŭ d. lat. vĭgĭlia pop. *vĭglĭa de unde s’a facut *veglĭe veghe; it. veglio vegghia fr. veille). L. N. Actziunea de a veghea. Starea omuluĭ care vegheaza (care e treaz) trezie. La Romanĭ schimb de garda de santinele. (Noaptea era impartzita in patru veghĭ orĭ schimburĭ).