22 de definitzii pentru uraciune

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

URACIÚNE uraciuni s. f. 1. Fiintza cu infatzishare respingatoare; monstru pocitanie pocitura. 2. (Inv. shi reg.) Uratzenie (1). [Var.: uriciúne s. f.] Uri + suf. ciune.

URACIÚNE uraciuni s. f. 1. Fiintza cu infatzishare respingatoare; monstru pocitanie pocitura. 2. (Inv. shi reg.) Uratzenie (1). [Var.: uriciúne s. f.] Uri + suf. ciune.

uraciune sf [At: PSALT. HUR. 111r/3 / V: uric~ (irg) urac~ (Pl: uraciune) / Pl: ~ni / E: uri1 + iciune] 1 (Irg) Nutrire a unui sentiment de ura fatza de cineva. 2 (Adesea lpl) Ura1 (1). 3 (Reg; ie) Ai face (cuiva) ~ cu (cineva) A invrajbi. 46 (Reg) Ura1 (68). 7 (Irg) Uratzenie (2). 8 (Rar) Ceea ce displace. 9 (Ccr) Lucru urat2 . 10 (Reg; euf) Excrement (1). 1112 Uratzenie (34). 13 (Pex) Monstru. 14 (Reg) Fapta urata2 (8) Si: (ivr) uratura.

URACIÚNE ~i f. Fiintza urata cu exterior respingator; smardoare. [G.D. uraciunii] /a (se) uri + suf. ~ciune

URICIÚNE s. f. v. uraciune.

URICIÚNE uriciuni s. f. 1. Fiintza urita (din punct de vedere fizic); monstru pocitanie pocitura. Ai ajuns... uriciunea pamintului. TEODORESCU P. P. 108. (SHi in forma uriciune) Cind vetzi vedea uriciunea pustiirii stind la locul unde nu se cade sa steie sa shtitzi k aproape este sfirshitul. CREANGA A. 137. Vezi colo pe uriciunea fara suflet fara cuget. EMINESCU O. I 150. 2. (Invechit shi regional) Faptul de a uri dushmanie dispretz; dezgust aversiune. De ce domnilor critici atita uriciune? ALEXANDRESCU M. 257. Unde e dragoste multa E shi uriciune multa. PANN P. V. II 133. Asha sa potoleshti... ceatza uriciunile dushmaniile. PASCULESCU L. P. 124. Variante: uriciúne uraciune (SHEZ. I 250) s. f.

uriciune f. 1. insushirea celor uritzi celor urite; 2. fiintza urita.

uráre f. pl. arĭ. Actziunea de a ura. Felicitare. Vechĭ uracĭune.

uracĭúne f. (d. urez saŭ lat. augurátio ónis). Cod. Vor. Urare.

uricĭúne f. (d. urit). Defectu de a fi urit (la fatza): uricĭunea luĭ Voltaire. Defectu de a fi odios: uricĭunea uneĭ fapte. Fiintza urita: cine e uricĭunea asta? Rar uricĭune (vest). V. cĭuma holéra.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

uraciúne (inv. pop.) s. f. g.d. art. uraciúnii; pl. uraciúni

uraciúne s. f. g.d. art. uraciúnii; pl. uraciúni

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

URACIÚNE s. 1. v. uratzenie. 2. v. monstru.

URACIÚNE s. v. animozitate discordie dushmanie invrajbire ostilitate pornire ura vrajba vrajmashie zazanie.

URACIÚNE s. v. binecuvantare blagoslovire.

uraciune s. v. BINECUVINTARE. BLAGOSLOVIRE.

URICIUNE s. 1. diformitate hidoshenie poceala slutzenie uritzenie (rar) slutzie (pop.) hizenie (inv.) grozavie. (~ unui om.) 2. (concr.) hidoshenie monstru monstruozitate pocitanie pocitura schimonositura slutzenie slutzitura uritzenie (pop.) hizenie potca stropshitura (reg.). znamenie (Ban.) nahoada. (O ~ de om.)

uriciune s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUSHMANIE. INVRAJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URA. VRAJBA. VRAJMASHIE. ZIZANIE.

Intrare: uraciune
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uraciune
  • uraciunea
plural
  • uraciuni
  • uraciunile
genitiv-dativ singular
  • uraciuni
  • uraciunii
plural
  • uraciuni
  • uraciunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uraciune
  • uraciunea
plural
  • uraciuni
  • uraciunile
genitiv-dativ singular
  • uraciuni
  • uraciunii
plural
  • uraciuni
  • uraciunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uriciune
  • uriciunea
plural
  • uriciuni
  • uriciunile
genitiv-dativ singular
  • uriciuni
  • uriciunii
plural
  • uriciuni
  • uriciunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

uraciune, uraciunisubstantiv feminin

  • 1. Fiintza cu infatzishare respingatoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ai ajuns... uriciunea pamintului. TEODORESCU P. P. 108. DLRLC
    • format_quote Cind vetzi vedea uriciunea pustiirii stind la locul unde nu se cade sa steie sa shtitzi k aproape este sfirshitul. CREANGA A. 137. DLRLC
    • format_quote Vezi colo pe uriciunea fara suflet fara cuget. EMINESCU O. I 150. DLRLC
  • 2. invechit regional Faptul de a uri; uratzenie (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De ce domnilor critici atita uriciune? ALEXANDRESCU M. 257. DLRLC
    • format_quote Unde e dragoste multa E shi uriciune multa. PANN P. V. II 133. DLRLC
    • format_quote Asha sa potoleshti... ceatza uriciunile dushmaniile. PASCULESCU L. P. 124. DLRLC
etimologie:
  • Uri + sufix ciune. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.